Abrudul din Berceni

E atâta primăvară încât păsările au început să înverzească duminica asta e ca marți- dezamăgire marți e cu siguranță ziua cea mare a drumului meu către casă în Berceni, pe strada Rozelor nr. 12 e noapte, îi zic lui Vasi: "Asta nu e o bucătărie, e o stație de tren prin care trece mocănița de Abrud" E primăvară în Berceni, zice, cum să te duci tu așa curând în Ardeal? dar eu ma prefac ca nu aud, aștept mocănița și aștept până îmi vine sângele în bocanci iau pe mine hainele cele bune în dormitor e Abrudul, s-au tupilat în el toți viermii uitării uitarea îmi strigă de colo: "Am trăit prea mult cu tine încât nu mai știu până la urmă cine pe cine uită" știu, zic știu, mocănița asta trece prin berceni numai marti și eu sunt singurul care își trăiește viața în Abrudul din Berceni.