Vasi

De când a mai crescut Vasi i-a mâncat zilele și nopțile lu` moșu Pe la ora trei dimineața, când cerul era senin, Vasi urla în gura fântânii iar lupii îl răspundeau din fundul grădinii Ziua prindea câinii de pe uliță și-i pupa în bot că zicea el și pe ei i-a făcut dumnezeu Vara alerga gol pușcă prin holdele de grâu Când se întorcea acasă moșu îl bătea cu bâta de la oi după aceea îl lăsa în plata domnului Când ieșea din apele tulburi ale Mureșului avea un briceag mic în mănă și un zâmbet (fericit?) pe față Vasi a cunoscut femeia însă copii n-a avut ca să nu se lege prea mult de viață Bă Sande, zicea cu zâmbetul ăla, Orice s-ar întâmpla cu tine rămâi singur! Viața e ca o sticla de rachiu o bei pe toată și pe urmă te uiți cu ciudă la ea Bă Sande, mai zice, Fugi de femeie și de fericire ca de dracu că pe mulți i-a dus la groapă.