nu
mă interesau zilele săptămânii numerele prime
vaccinul antigravitațional
radarele financiare
fără scrupule
mi-am schimbat inima acolo pe bancă
păreau foarte binevoitori
de ce nu?
mi
cercul de sticlă îi acoperea ochii
nasul și fruntea
lipit strâns
ca o respirație pe oglindă
avea să păstreze mâinile moi până să vin
să le adun pe rând
să le descopăr
erau neatinse și
zăceam un fotoliu
desfundat
un păduche căutându-și lentilele de contact
cu pedanterie
prin manșete
nu pot să plec de aici
raftul isabellei s-a fracturat
eu sunt veghetorul
duhurile
n-am apreciat nicicum imaculata concepție
expusă
ca o disensiune în plin bulevard
vitrinele se aplecau de voalete și pantofi pictați
demnitatea de a fi bărbat cu baston în
ceasuri goale
îți construiesc un scaun dacă vrei
un scaun alb cu legături pentru mâini și pentru picioare - o durere trainică
te ține cu ochii larg deschiși, te separă în trei în patru
în milimetri
în timp ce scriam am descoperit
că am mâinile murdare
poate atinsesem ziarele
poate că am somnul rău și am omorât visul cu mâinile goale
mașina de scris mergea de-a îndărătelea
ștergea
avea gălbenuș de ou pe bărbie
vorbea încet
deșira frumusețea brutală a nebuniei
controlate
ca pe o femeie albastră cu sandale zvelte
alegând
salteaua de cărți
podul de pe care ești liber să
din umbra ușii doamna mov îmi întinde o bucată de catifea roșie
ca o dragoste expirată
între coperți de etajere
chinuie cheia de două ori
pielea mea e un palton demodat mult prea larg
la
venisem să te caut
să-ți spun
că nu pot ține o misiune
în mișcare
ca un orb traversând strada
toate fetele cresc încercând să ajungă mirese
toate ascund secrete în caiete
le îndeasă între
râurile au nevoie de pietre
ți-am scris asta în miezul frunții
cu fierul roșu
cât de sus sună sticla din geamuri
sărind
să ne prindă milioane de amândoi
împreună
fiecare cerc din această
vocea ta
insistă să-mi aleg, să mă uit, să probez
femeile astea
ceva, orice, totul
știi spectacolul, se tot perindă șiruri nesfârșite
de femei
subțiri ca vântul
brune, roșcate, frumoase,
mi-au intrat picioarele în ocean
mă primește
ca o pătură
ca o pătură de acasă mă primește
fără un sunet
înapoi
până la sfârșit o să-mi amintească încet-încet visele
poveștile din vremea
adevăr îți spun că te vei lepăda de mine de trei ori
am ajuns foarte aproape
aici
ultima vorbă ne va desface
acest gust al sfârșitului ne înconjoară
cu mâna întinsă
oprindu-se la milimetru
nu eu sunt pe acel scaun
nu
aici e locul unde nu vine și nu pleacă soarele
nu vin și nu pleacă zilele, nu vine și nu pleacă nimic
dintr-un trup
greșit
un trup nici mort nici viu
poala
învățam cum se moare
de la un atac de cord, de la un accident de mașină, de la o înghesuială
până la sufocare
între miriade umede și goale de picioare
era începutul unui gust nou
reactivând
atunci ți-am tăiat mâinile
mirosea puternic a sex/ miroseau/ mirosea ca mine/ mirosea ca tine/ miroseam disperat
a animale
am luat mâinile
le-am îngropat în casetă, am încuiat caseta în
11.11,11.10,11.09,11.08,11.07,11.06,11.05,11.04,11.03,11.02,11.01
11.00
e liniștea întoarsă pe dos
explodează în roșu
am citit cum
și-a văzut și-a mâncat până la beție iubita și-a supus
scena din gară a fost obișnuită, scenă de despărțire, luciu scurt în ochi, strângeri de mână
evadarea ne-a îngrămădit întregi în câte un trup așa cum ai îndesa vorbe între tăceri
dezolant
de
aceste mici primăveri
desuet
răscolesc sub jupoane fatalmente irosind gustul bleu ciel
de visare
reavăn răsturnată în iarbă
un moment rămân nemișcați aproape în același timp se ridică se
împinge-mă înainte să adorm
în aceeași apă verde și rece
ca amintirile pe sub copaci
de unul singur
de la început a fost ploaie, un șiroit malițios, un denied tenace
de la început până la
ce lipsește de aici e un amurg sau o grădină
sunt în cutii morții de iarnă
nopțile, pânza copacilor
nemișcată
o spumă de lumină albă
orbitor de albă
o față răsucită dintr-o parte în alta
demonii nu au spate
doar fața sub care vor să ți se arate
cunoștea toate aceste pericole apăsând podeaua de lemn
picioarele afundate în praf zdrențuite, pânzele, penumbra
urma un ritual
tati
ce s-a întâmplat?
mai întâi mi-ai adus coroana
strălucea
străluceam de mândră ce mi-s
apoi bagheta
puteam face din praf haine minunate
și hainele tale, scrum
ultima a fost sabia -
până la urmă e un film simplu
puternic
jonglezi un background stabilizat într-o cadă
total incert ticăie un argument
întunecat
o lamă se aude de departe
retrovers
timpurile tale/ mâncarea