Poezie
Blessing
1 min lectură·
Mediu
cercul de sticlă îi acoperea ochii
nasul și fruntea
lipit strâns
ca o respirație pe oglindă
avea să păstreze mâinile moi până să vin
să le adun pe rând
să le descopăr
erau neatinse și tăcute
ca un pește
le-am lăsat încet
să cadă peste bord
pentru când vom fi iar
împreună
dincolo de sticlă exploda cerul pe care l-am iubit întotdeauna
zguduit de flamingi
roz și negru
zburau jos
din ce în ce mai jos
din ce
în ce
023662
0
si caderea finala e bine plasata acolo, ca o revenire, ca un abandon. m-am bucurat de lectura aceasta de dimineata.