Poezie
Belladonnă
1 min lectură·
Mediu
venisem să te caut
să-ți spun
că nu pot ține o misiune
în mișcare
ca un orb traversând strada
toate fetele cresc încercând să ajungă mirese
toate ascund secrete în caiete
le îndeasă între sâni
au geanta doldora
apoi schimbă geanta de la una la alta
numai secretele rămân
înregistrez toate pozițiile
gesturi mascate
bariere
între pupile dilatate și decizii
prost luminate
cu degetul pe sonerie
până se rupe
venisem să te caut și
am greșit drumul
fugeam și fugeam
de sus alunecau pozele ca și cum ți-ai fi răsturnat geanta
023.341
0
Secretele raman, fiindca femeile, fie ca-si pun sau nu pirostriile, nu se pot lipsi de ele; chiar si pentru o partiala cunoastere -desigur nu una abstracta ci aplicata doar uneia dintre ele- se cere durata si devotamentul unei vieti, disponibilitatea inregistrarii \"tuturor pozitiilor\" gesturi mascate/ bariere/ intre pupile dilatate si decizii/ prost luminate.
Fara a sti ca gresisesi drumul, aceasta misiune este traita sub semnul unui imperativ; insistenta apasarii soneriei pana cand aceasta se rupe - altfel nu se putea- numai ca deja strabateai un labirint fatal care conducea catre o inevitabila eroare: \"am gresit drumul\".
Odata cu aceasta fuga revine si simolistica aparentei goliri a gentii de-acum pregatita sa primeasca alte secrete...