Poezie
L\' esthète
1 min lectură·
Mediu
până la urmă e un film simplu
puternic
jonglezi un background stabilizat într-o cadă
total incert ticăie un argument
întunecat
o lamă se aude de departe
retrovers
timpurile tale/ mâncarea ta/ obsesiile / ticurile /lumea ta levitează
scot un flash reușit
> totul începe cu mine <
Proză sau Poezie
nu e decât un pretext pentru fesele mele micuțe
abajurul inspirației cu vârf și îndesat
șterg trupul cu un burete muiat în crucea apei
trec fruntea pieptul
trec pe mâinile picioarele și genunchii lui
te miști/ apa se mișcă/ mă lovește/ aici nu încăpem amândoi
ții tălpile mele
ca pe un colac de salvare
gata
023376
0
îmi place.
ironia, autoironia, tușele milimetrice, necruțătoare, doza bine temperată de cinism, studiul individual obiectiv, naturalețea obsesiilor, ușorul egoism estetic al scriiturii, precizia inciziei și a delimitărilor
personal, aș renunța la slash-uri. mă stânjenesc vizual. tonul poemului e prea ferm ca să mai aibă nevoie de sublinieri. se simte pulsul sacadat.
e bine.