Report
nu mă interesau zilele săptămânii numerele prime vaccinul antigravitațional radarele financiare fără scrupule mi-am schimbat inima acolo pe bancă păreau foarte binevoitori de ce nu? mi
Blessing
cercul de sticlă îi acoperea ochii nasul și fruntea lipit strâns ca o respirație pe oglindă avea să păstreze mâinile moi până să vin să le adun pe rând să le descopăr erau neatinse și
Omul din Lună
zăceam un fotoliu desfundat un păduche căutându-și lentilele de contact cu pedanterie prin manșete nu pot să plec de aici raftul isabellei s-a fracturat eu sunt veghetorul duhurile
me mismo
n-am apreciat nicicum imaculata concepție expusă ca o disensiune în plin bulevard vitrinele se aplecau de voalete și pantofi pictați demnitatea de a fi bărbat cu baston în ceasuri goale
Bondage
îți construiesc un scaun dacă vrei un scaun alb cu legături pentru mâini și pentru picioare - o durere trainică te ține cu ochii larg deschiși, te separă în trei în patru în milimetri
Punct.Contrapunct
în timp ce scriam am descoperit că am mâinile murdare poate atinsesem ziarele poate că am somnul rău și am omorât visul cu mâinile goale mașina de scris mergea de-a îndărătelea ștergea
Idiotul
avea gălbenuș de ou pe bărbie vorbea încet deșira frumusețea brutală a nebuniei controlate ca pe o femeie albastră cu sandale zvelte alegând salteaua de cărți podul de pe care ești liber să
exorcism
din umbra ușii doamna mov îmi întinde o bucată de catifea roșie ca o dragoste expirată între coperți de etajere chinuie cheia de două ori pielea mea e un palton demodat mult prea larg la
Belladonnă
venisem să te caut să-ți spun că nu pot ține o misiune în mișcare ca un orb traversând strada toate fetele cresc încercând să ajungă mirese toate ascund secrete în caiete le îndeasă între
Collateral damage
râurile au nevoie de pietre ți-am scris asta în miezul frunții cu fierul roșu cât de sus sună sticla din geamuri sărind să ne prindă milioane de amândoi împreună fiecare cerc din această
Galleria
vocea ta insistă să-mi aleg, să mă uit, să probez femeile astea ceva, orice, totul știi spectacolul, se tot perindă șiruri nesfârșite de femei subțiri ca vântul brune, roșcate, frumoase,
Distante afastado
mi-au intrat picioarele în ocean mă primește ca o pătură ca o pătură de acasă mă primește fără un sunet înapoi până la sfârșit o să-mi amintească încet-încet visele poveștile din vremea
Inner
adevăr îți spun că te vei lepăda de mine de trei ori am ajuns foarte aproape aici ultima vorbă ne va desface acest gust al sfârșitului ne înconjoară cu mâna întinsă oprindu-se la milimetru
Guardian angel
nu eu sunt pe acel scaun nu aici e locul unde nu vine și nu pleacă soarele nu vin și nu pleacă zilele, nu vine și nu pleacă nimic dintr-un trup greșit un trup nici mort nici viu poala
La peinture
învățam cum se moare de la un atac de cord, de la un accident de mașină, de la o înghesuială până la sufocare între miriade umede și goale de picioare era începutul unui gust nou reactivând
Comoție
atunci ți-am tăiat mâinile mirosea puternic a sex/ miroseau/ mirosea ca mine/ mirosea ca tine/ miroseam disperat a animale am luat mâinile le-am îngropat în casetă, am încuiat caseta în
Inferno
11.11,11.10,11.09,11.08,11.07,11.06,11.05,11.04,11.03,11.02,11.01 11.00 e liniștea întoarsă pe dos explodează în roșu am citit cum și-a văzut și-a mâncat până la beție iubita și-a supus
Deja vu
scena din gară a fost obișnuită, scenă de despărțire, luciu scurt în ochi, strângeri de mână evadarea ne-a îngrămădit întregi în câte un trup așa cum ai îndesa vorbe între tăceri dezolant de
Et rien ne va
aceste mici primăveri desuet răscolesc sub jupoane fatalmente irosind gustul bleu ciel de visare reavăn răsturnată în iarbă un moment rămân nemișcați aproape în același timp se ridică se
Cocoon
împinge-mă înainte să adorm în aceeași apă verde și rece ca amintirile pe sub copaci de unul singur de la început a fost ploaie, un șiroit malițios, un denied tenace de la început până la
Desafinado
ce lipsește de aici e un amurg sau o grădină sunt în cutii morții de iarnă nopțile, pânza copacilor nemișcată o spumă de lumină albă orbitor de albă o față răsucită dintr-o parte în alta
Verso
demonii nu au spate doar fața sub care vor să ți se arate cunoștea toate aceste pericole apăsând podeaua de lemn picioarele afundate în praf zdrențuite, pânzele, penumbra urma un ritual
Staniol
tati ce s-a întâmplat? mai întâi mi-ai adus coroana strălucea străluceam de mândră ce mi-s apoi bagheta puteam face din praf haine minunate și hainele tale, scrum ultima a fost sabia -
L\' esthète
până la urmă e un film simplu puternic jonglezi un background stabilizat într-o cadă total incert ticăie un argument întunecat o lamă se aude de departe retrovers timpurile tale/ mâncarea
Trucul
păstrează trucuri mici pentru timpuri mari îți citea poezie cu degetele în păr stăteai lângă picioarele lui se deschid și se închid uși, multe uși sensuri noi, plăcerea e un tăiș până
Legături primejdioase
poate pentru că intri dintr-o pagină în alta, dintr-un bărbat în altul, dintr-un bolovan într-o cameră poate așa încercam să fixez insectarul într-o venă și pe tine pironit bine, etichetat, anihilat
