Deja vu

scena din gară a fost obișnuită, scenă de despărțire, luciu scurt în ochi, strângeri de mână

evadarea ne-a îngrămădit întregi în câte un trup așa cum ai îndesa vorbe între tăceri

dezolant

de goale

simți lucrurile așa

le simți ca fiind stranii deja, trăite deja într-un milion de scenarii provocate în întuneric

război sânge durere foame

nu știu nimic de tine

viață

acum

am trupul ăsta, îl simt ca pe un demon

rămâne în urmă o mare umbră, o credeam plecată

e tot acolo ca o gară

un pulover alb, un pantalon, o carte, o cămașă ușoară

un tren, un deja vu, scriu un bilet pentru libertatea

de a nu ști

jos

sunt terase, scaune, rochii albe, apă albastră, eșarfe, chicoteli

învălmășeala decorată

bătaia vântului

numele înfipt în muchia unei imagini de carte poștală

vântul zgâlțâie lumea

probabil

acum spui că ești singur