Poezie
Et rien ne va
1 min lectură·
Mediu
aceste mici primăveri
desuet
răscolesc sub jupoane fatalmente irosind gustul bleu ciel
de visare
reavăn răsturnată în iarbă
un moment rămân nemișcați aproape în același timp se ridică se apropie împart un sărut cu gravitate
ca și cum ar sta între ei
un măr
aceeași frunte se deschide singură când totul ar trebui să se închidă
ca o fereastră către gesturi ce nu le vor duce niciodată până la capăt
ca un vânt neterminat
mi se părea că e o foarte veche amintire, foarte ștearsă
ca o oglindă bătrână
descoperită în bazar
de parcă nu ai fost nicăieri nu ai făcut nimic
râcâi sărutul din ramă
nu insista se curăță argintul
plătești scump
043700
0
\"de parcă nu ai fost nicăieri nu ai făcut nimic\"
îmi place liniatura discret ironică, îmi place spațialitatea bine delimitată și aerată, elemente de pastel cu elemente impresioniste, dar și inserția gândului în trup din strofa a treia, până la \"decojirea\" reflectărilor snelui într-o oglindă temporală. da, se plătește scump o frumusețe, o estetică, poetică sau nu.
Ela