Simona Iliasa

Ce multe conferințe se țin în lumea asta...Pe toate temele și despre toate subiectele. Oare cum ar fi dacă într-o zi cineva s-ar gândi să convoace pe oameni la o dezbatere ce ar avea ca titlu:

Nu înțeleg de ce oamenii nu mai iubesc pietrele, florile, visele... Nu înțeleg de ce nu se-aprind în iubire; De ce nu mai sunt flacără ce luminează în noapte?

În grădină ședeau două stânci și povesteau. Fuseseră aduse aici pentru a fi cioplite și transformate în opere de artă de către cel mai mare sculptor din acea zonă. Privind la cerul netulburat de

Îl privesc curios, îmi pare așa de straniu. De ce haine negre? De ce fața-i arsă de soare? De ce mâinile-s bătătorite de atâta muncă? De ce? De ce? Pentru ce atâta renunțare, atâta jerfă? Dar

Pe toate posturile aceleași emisiuni: oameni care stau și povestesc despre te miri ce ore în șir. Astăzi lumea se adună la taclale și uită de ea. Vine obosită de la serviciu, stresată, iritată

Astăzi laptop-ul meu a văzut un calculator. Mare, cu ecran de 19 inch, și... Bine dotat (cu hardul de vreo 250, parcă) Iar acum pe mine ca proprietar stresul Mă încearcă. Toți biții scumpului

Trenul își vedea de drum, în timp ce eu, plictisită priveam pe geam și lăsam amintirile să curgă. Așa mi-am amintit de bunicul, de zilele ploioase în care îmi povestea despre copilăria sa...

Și de ce-ți plăcea vara, așa de mult la munte? Din cauza ierbii? A soarelui?...și-a pâinii scoase proaspăt din cuptor de nană? Sau...? Dragi imi erau toate, dar ce mă alipea de stâncă era duhul

Mă lepăd de cununa de glorie, De mantia științei, De sceptrul puterii magiei. Mă lepăd de tot ce pare bun și nu e, Mă lepăd de tot ce strălucește Dar nu are valoare. Mă lepăd de tot, Ca

Lasă-mă să-ți măsor unghiul, Să văd câte grade mai ai până la cer... Tangenta se întinde spre stele, Iar luna se joacă prin sfere. Nu vreau ipotenuza să stea cu fața spre soare Căci acolo e

Cine sunt cerșetorii? Dacă nu fiecare dintre noi atunci când voim să ni se dăruie puțină iubire, un dram de atențe, un zâmbet sau o vorba bună?

Apropo, că tot veni vorba de chestii realiste mi-a povestit cineva care tocmai își daduse doctoratul în... matematici că matematica devine poezie atunci când demonstrezi că în fond și la urma

Iată-le, vin învârtindu-se în ritmuri străine de nemția și spania și te miri, cum de așa... Până și șatra și-a pierdut tradiția!

Oare cum ar fi dacă am putea să ne prelungim clipele ca biții ce zboară prin milioanele de circuite? Oare ne-ar fi mai bine dacă ne-am fugări așa prin întortocheate rețele fără să mai știm de

Nu credeam vreodată Că printre polinoame, Corpuri și inele Voi găsi frânturi ale Firii mele... Cum poți oare printre figuri statice, calcule rigide, algoritmi să găsești iubiri,

Dacă ar fi să definim noțiunea de... Cenzură Ar trebui mai întâi să nu uităm că Stă scris: În lume totul ți-e permis... Dar atunci ați zice că totul s-ar întoarce pe dos Însă dacă citim în

Ce greu cred că ți-a mai fost, Doamne să împarți lumea... Atâtea mii de firimituri la atâția oameni nebuni, Pre care astfel ai dorit să-i faci iarăși buni. Ce greu e Doamne să iubești O lume ce

Îmi ceri o clipă Ca să-mi dai eternitate, Doar o bucată, Pentru-ntreg, Fărămitură mică ce dai viață Ajută-mă de morți să nu mă leg.

Pe cer albastru, Cald ș-a lin, Mai picură un gând... În roua amintirilor Mai vezi un plâns umil, Și crezi și speri Că astăzi e Apusul risipirilor.

Ce e noul, Dacă nu vechiul Răstălmăcit în alte mii de cuvinte mai frumose Reprezentând același Adevăr Etern?

Iată, a venit din nou ,,sezonul fierbinte\'\' ce-și așterne decorul de bikini și party... Printre miile de burice gole și hot dances pe plajă, cu o vodcă în mână, încerc să-mi găsesc un

E miezul nopții și simt Cum biții își prelungesc viața în mine... au o viteză hipnotizantă, și fură, fură tot ce-i omenesc din mine. Îmi caut sângele ce nu mai e, îmi caut copilăria ce sper că

Cădeau norii mari, Pe stânci cădea puf, Iar tu dansai ca fulgul Pre ele... Strălucea soare prin nori De ninsoare Iar tu te mișcai delicat, ca un fluture Pe-o floare!

La lăsatul serii, Din mijlocul verii Ședeai lângă mine, Cercurile se învârteau ca unde La mine, și la tine în caiete se jucau broscoii de fracții; iar noi.... Râdeam amândoi pe înfundate De