Poezie
“ Full metal jacket”
parfumul zilelor cu nori
1 min lectură·
Mediu
Am visat, într-o zi,
Că-mi tăiasem vena jugulară stângă
cu tristețile tale.
În loc de sânge,
am umplut o cadă cu întrebări.
Lacrimile noastre erau învelite
în cuvinte atât de grele că
dura doar o secundă să ajungă la capătul celălalt al lumii.
Când au vrut să-mi ridice corpul
n-au putut.
Cine s-ar fi gândit că toate piesele alea,
schimbate de atâtea ori,
vor cântări la fel de mult
ca blestemele noastre.
La morgă, când m-au disecat
au găsit ,printre măruntaie și metale,
rânduri pe care ți-era rușine să le citești
“Ce vor zice copiii când le vor afla?!”
02860
0
ca să înțeleg de ce este necesar să fie specificat în text
sincer, n-am priceput
poate: s-au împrăștiat în cadă întrebări în loc de sânge
suprarealism, înțeleg, mai ales că e un vis, dar o cadă plină cu sânge, ar putea fi?
cumva se introduce în text/vis imaginea lacrimilor învelite...
fără vreo legătură
poate ar fi bună o intermediere acolo: și tu plângeai și eu plângeam, iar lacrimile noastre...
la început, aș renunța la într-o zi
dacă spui doar jugulara, fără vena fără stânga, se strică un sens anume?
cumva, între anatomie și adaosuri materiale (metale) se află și intimitatea cuvintelor nezise, acele rânduri
dar cred că ideea ar putea fi mai așezată, chiar dacă visul lasă loc și de mult tulbure