herciu

câte poduri am ars ca să-mi încălzesc drumul câte răni am învățat să semene cu niște ferestre ......................................... libertatea nu a venit când s-au deschis ușile a venit când

mi-am scos frica din piept și am pus-o pe masă era atât de urâtă încât mi-a fost rușine că locuisem în ea o hrănisem ani întregi cu presupuneri cu tăceri cu oameni mai mari decât erau în

apăs pe plasticul murdar lumina nu vrea să se stingă rămâne agățată de lucruri de gura paharelor de scaunele de la bar de ochii umflați ai celor rămași cineva doarme în picioare sprijinit de

războaiele precum arsurile cu țigara pe antebraț oamenii prin adăposturi visele lăsate afară în cel care ridică un copil din ruină în pâinea împărțită între doi străini într-o mână întinsă într-o

hipotalamus hipofiză suprarenale cortizol adrenalină în circulație amenințarea o formă de foame maiestos apare măria sa stresul ca un poet care se așază în pieptul tău și îți scrie

un punct de lumină rupe întunericul forme apar apoi sensul spațiul învață din nou să existe ceara ce plânge, clipa ce scade lumina se vede pe sine, subtil materia curge pe

dimineața mă pornesc greu ca un vârstnic cu lombosciatică mi-au spus că sunt vechi și m-am conformat oamenii vorbesc la prânz despre lucruri mari eu dau din cap ca și cum aș avea

cineva a reglat ceasurile după o inimă care nu era a noastră acum suntem mereu într-o întârziere necontrolată : dragostea vine prea devreme și trece prea târziu iar liniștea când nu mai

te ( mai ) citim pe ecrane reci cu lumina albastră codrii și lacurile strălucesc în photoshop Luceafărul este redus la un hyperlink pe care îl accesăm grăbiți între două notificări tu ai

agățați de telefoane ca de perfuzii oamenii-facebook socializează cu oamenii-instagram și creează știri; știri cu oameni-numere, multe numere numere roșii, numere verzi, numere negre -

- nu e bine, mă, nu e bine deloc! pe cine ai mai văzut tu, în zilele astea, să-și plimbe gândurile, așa, fără botniță? - da’ nu le plimb mă, nu le plimb mă tot cară ele de-o vreme de fiecare

la fel ca tatăl lui la fel ca bunicul și mulți alți înaintași Cafeluț este cel care stabilește la fiecare început de an ce va fi în trend, cool sau supertare sistemul reacționează

se uita la mine. fix. știa că o să moară. țeava este îndreptată spre capul lui . calibru 22 Long Rifle . îl mai întreb odată ce a avut cu noi noaptea trecută . nu răspunde . tace de la-nceput. tace

desfac o sticlă de vin alb nimic desfac o femeie nimic mai desfac o femeie nimic sparg geamul, trag apa, zugrăvesc bucătăria muza șervețel nu vrea și gata! deodată îl văd și

muza se joacă cu puța-n vama veche nu are chef azi de plictiseală iau istoria literaturii române și sparg geamul cel mare ......................................... ea calcă atent printre

copilul doarme cu capul pe inima mea tic tac tic tac visează cum bate cu degetul într-un pepene copt are în față un cuțitaș de aur și-un vas de lut taie-l copile, de vrei, fără teamă, e

Vorba lui Cioran „Toate apele au culoarea înecului” „Unele picături de apă se evaporă în timpul căderii și nu mai ajung în pământ” iulie se plimbă în pielea goală Eu îi privește sânii cu