herciu

am ajuns la marginea pădurii cu ochii injectați de cenușă nehotărâți, ne imaginăm fluturi ce umblă prin scoarță de copac și inventează fotosinteza grăbiți ne iubim egoist după o rețetă

soldatul a fost învins oamenii și-au agățat ochii la uscat pe sârme ghimpate întinse peste gropi comune cu oameni și câini din cât dumnezeu a mai putut să existe atunci au meșterit o cruce

“fumătorii mor mai tineri “ poezie în 4 acte actul 1 “țigara întâi: kent blue vs. lucky light” jack, mascara, kenvelo, sex on the beach clubbing ca formă de emancipare supremă fete cu

femeie! când dracu’ o să te înveți minte în iubire nu există rest e un fel de compensare pentru lacrimi numită iertare folosită în special pentru spălarea de păcate forma de publicitate

introducere: pedeapsă. destin. sau coincidență copiez conștiincios într-un jurnal fictiv amintiri necesare, fără suficiență evitând neînțelegerile aferente traficului imoral de

.............1............. noaptea cădea în genunchi. o gură de lumină mușca cu poftă din orizont 2.........................3 liniștea orașului era trezită din

Alexandra bănuiește că e frumoasă bărbății fluieră admirativ când trece pe stradă ; chiar și unele femei întorc capul după ea atunci ea roșește, lasă capul în pământ și fuge Alexandra vinde

la prima vedere negustorul mi-a părut cinstit nimeni nu l-a văzut vesel sau trist el doar era mai luasem de la el săptămâna trecută o duzină de presupuneri și doar două au avut defecte de

...asimilând trecătorii cu vise agățate în cuie ruginite în nări negativul dimineții de după durerea petelor de sânge de pe retină lăsând molipsitoare urme pe asfalt

sătul de tine am plantat o pădure sub geamurile spitalului cu mâinile pline de pământ mă spăl pe față așteptând să-mi crească o moarte pe care să o pun în formol

1. \"Femeile nu trec niciodată mai departe de pretext\"* cenușăreasa era frumoasă ,degeaba, fără imaginea din oglindă a surorilor urâte alba ca neaua era legată de teorema mărului.. făt frumos

după ce am terminat de scris porția zilnică îmi pun restul gândurilor în congelator deschid fereastra din sud pun sufletul pe pervaz la uscat ușor și liber, cu inima într-o mână și creierul în

a început să-ți fie scârbă de tine de-o vreme, constant, pupi viața-n cur sperând o avansare rapidă patetic muncitor de gânduri mânânci căcat, zilnic oferit la discreție, cu un marketing de

totul începuse din cauza unei simple picături de ploaie, care, printr-o hotărâre unilaterală, după ce a s-a iubit cu una din luminile zilei a poposit, intens colorată la el în palmă copil

o văd în fiecare zi. am învățat să-i citesc privirea doar cu mâna stângă, dacă face semn câinii mei vagabonzi schiaună acuzându-se printre vertebre sufletul apelează la

partea 1 (prima) stau la șapte din zece e fain că sunt mai sus sunt, relativ, mulțumit la ăia de la zece curge apă, când plouă dar ce contează? , d.p.d.v. constituțional ei locuiesc cel mai

prea multe gânduri cu picioare rupte în spitalul ăsta, prea multe, honey cu mânecile legate la spate halatele albe zâmbesc privind atent amintiri cu bisturiu-n mână făcând operație

regula nu putea fi rostită de nici unul dintre noi nimeni nu își amintea cum s-a ajuns aici trăiam în 12 grupuri conduse de “cei mai bătrâni” care ne spuneau cum înainte au fost 13 dar