despre instinct

ești relaxat ea pare fericită restul nu prea are importanță e solicitantă vânătoarea asta de sentimente... ne plângem de milă cu nopțile-n brațe cum să mă părăsești, boule? nu mi-ai spus că sunt cea mai frumoasă femeie din lume? ești inconștient, dobitocule... cine crezi că se mai uită la tine? tu nu vezi ce mâncat ești? pe nesimțite, chiar pervers, vine o vreme când nu mai simți nimic...nimic...nu mai ai chef de nimeni...fumezi trei pachete pe zi și bei din ce în ce mai mult... nu îți vine să crezi dar trăiești într-o margine vorbele ies speriate nu mai vreau sa fiu cu tine, baby îmi e lene să te iubesc ți-am pregătit, preventiv, niște minciuni să-ți fie mai ușor să pleci sau să-mi fie mie mai ușor? nu mai știu… o falsă eliberare îți inundă creierul...faci o grămadă de lucruri inutile după un timp te apucă teama...nu recunoști zâmbești fals...de parcă cuiva chiar i-ar păsa dacă ție ți-e bine sau nu...și apare momentul în care o revezi... te uiți la ea din colțul tău sigur și întrebarea te macină ...timpul se întoarce cu spatele...distanțele încep să-ți alerge prin sânge, repede...din ce în ce mai repede...te spriniji de primul zid și râzi...râzi în hohote...tocmai ți-ai dat seama...că suntem normali doar când iubim în restul timpului suntem obosiți