Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Chioșcul de ziare

1 min lectură·
Mediu
Alexandra bănuiește că e frumoasă bărbății fluieră admirativ când trece pe stradă ; chiar și unele femei întorc capul după ea atunci ea roșește, lasă capul în pământ și fuge Alexandra vinde ziare la un chioșc pe centru patronul îi face curte insistent și îi aduce zilnic flori chiar și clienții îi mai aduc câteodată ciocolată atunci, ea roșește, lasă capul în pământ și plânge Alexandra locuiește într-o garsonieră cu mama ei care e bolnavă și zace la pat de câtva timp doctorul i-a spus că nu o mai duce mult atunci, ea a roșit, a lăsat capul în jos și s-a rugat Alexandra e îmbrăcată în negru și e tristă toată ziua stă în geam cu ochii pe cer și cu mâna pe inimă femeile o compătimesc, bărbații fac mișto de ea, atunci ea roșește, lasă capul în pământ și înjură Alexandra a plecat. Nu se știe unde. Nu se știe de ce. Clienții chioșcului de ziare îi aduc ciocolata fetei cele noi Patronul o fluieră admirativ și o duce cu mașina acasă atunci ea roșește, lasă capul în pământ și încearcă să uite.
075080
0

Despre aceasta lucrare

Autor
Tip
Jurnal
Cuvinte
185
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

herciu. “Chioșcul de ziare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-herciu/jurnal/1773514/chioscul-de-ziare

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@teodor-dumeTD
Teodor Dume
îmi place construcția poemului, atent gândită.mesajul respiră din cotidian prin simplitatea exprimării, împlinind poemul
am citit un text bun

\"Alexandra e îmbrăcată în negru și e tristă
toată ziua stă în geam cu ochii pe cer și cu mâna pe inimă\"

cu sinceritate,
teodor dume,
0
@dan-herciuH
herciu
coincidenta! in timp ce scriam comentariul la poemul dumneavoastra \"continuitate\" am primit comentariul la versurile mele...
multumesc pentru aprecieri si sa ne citim cu bine!
cu prietenie
dan
0
@carmen-sorescuCS
Carmen Sorescu
se pare ca in orice fata locuieste o alexandra, o poveste care poate fi luata de la capat oricand.
mcm
0
@plopeanu-petrachePP
Plopeanu Petrache
Este adevărat, poate că în orice fată este o Alexandra, dar aici mi se pare că Alexandra este tot ea în orice ipostază. Alexandra, fuge, plânge, se roagă, înjură . De aici mai departe ar putea să se înțeleagă întreruperea. Alexandra nu mai e, a plecat, altă fată a venit, în ea este o altă alexandră... Mi se pare, din contra, că Alexandra a plecat rămânând! Ea cea care fugea, plângea, se ruga, înjura, a plecat și a rămas tot ea, aceea care încearcă să uite. Este o plecare din ființa anterioară și construirea altei ființe, dar, paradoxal în care se păstrează ca o urmă a celei vechi, înroșirea la față, inocența. Ea însă încearcă să și-o uite.
Sigur pot să bat câmpii cu grație, dar așa mi se pare mie, că acest poem se apropie de mine
Felicitări pentru Dan, pentru sensibilitate și abilitatea de a se juca cu ceea ce simțim noi
Cu prietenie
PP
0
@dan-herciuH
herciu
poezia e scrisa dupa o intamplare povestita de cineva intr-o carciuma...si eu cred ca exista un pic de \"alexandra\" in orice femeie...
cu prietenie
dan
0
@dan-herciuH
herciu
citind comentariul mi-am dat seama ca a-ti intuit exact ceea ce am vrut sa transmit iar interpretarea textului este fara cusur.
multumesc de citirea atenta si va mai astept cu comentarii
cu prietenie
dan
0
@stelaS
stela
Da avea bunica mea o vorba ,, mai bine sa te invidieze , decat sa te compatimeasca unul\".Eu nu ma regasesc in Alexandra pentru ca eu nu as fi plecat.
Dar poemul e bun si m-a impresionat.
0