stela

Suspendat d-un fir, mărgică neagră pe cer; croncăne un corb.

Nu mă mai bucur… O fi de rău sau de bine… dar, nici nu mă plâng.

Se săturase să mai lupte cu viața. O durea tot corpul după loviturile primite. ,,Azi voi învăța să zbor.” își repeta în gând. Visa cu ochii deschiși și un zâmbet larg i se așternuse pe fața palidă

îmi fluieră vântul prin oase, iar ploaia îmi bate des în geam. A ghiveci și-a zacuscă-mi mirose iar melancolii, cu zecile, am. În toamna mea mi-e des dor… de soare. Privirea mi-o

Rujoanca-i în pârg. Guri flămânde la pândă- în prag de seară.

Copii în cireș- râsete în ogradă. Camera-i goală.

Greiere urban sparge liniștea serii. Străzile-s pustii.

Moderna Donna- Cu mătura în mână, ținută – lance.

Secetă mare... Libelula, pe asfalt cu aripi frânte.

Sunet de coasă... În grajd, miros de iarbă și lapte proaspăt.

Fluturi, petale... Vârtejuri colorate, vântul stârnește.

Ceru-i înghețat. În albul zăpezii stă, primul ghiocel.

Dansează în vânt un fluture și-o frunză; - ploaia-i aproape-

Cerul e senin... dar plouă cu castane și frunze moarte.

Cu gândul la noi și mâini împreunate... mama se roagă.

Frunze ruginii... Doar câte un fluture amintește de vară.

Tril de pasăre, ferestre larg deschise- liniștea serii.

Plouă… Stropii mari de ploaie se scurg pe frunze… Florile văd că sunt încântate. Le aud cântând… Doar mama plânge odată cu ploaia. Ea spune că sunt stropi de ploaie pe chipul ei, dar eu știu

Bătrân în zdrențe, flori colorate vinde; cine să-l vadă?

Plină de viață cetatea de ieri, uitată azi... în ruine.

Povești cu zâne- copil cu ochi visători, ascultă, mirat.

Caldarâm încins- Fântâni arteziene, oaze în... oraș.

Seara se lasă- pe coclauri aud doar cântec de greieri.

Stele strălucind; o lume întreagă, jos, în apa fântânii.