Puf de păpădie 1

Plouă… Stropii mari de ploaie se scurg pe frunze… Florile văd că sunt încântate. Le aud cântând… Doar mama plânge odată cu ploaia. Ea spune că sunt stropi de ploaie pe chipul ei, dar eu știu că ea doar în asemenea momente își permite să plângă, pentru ca noi să nu-i vedem lacrimile. Plouă… Mie îmi place ploaia. Nu pot să ies în ploaie pentru că mi-aș uda aripioarele dar iubesc cântecul stropilor de ploaie. Mi-e frică doar de fulgere. Dar acum plouă liniștit. Uite și curcubeul!!! E topoganul nimfelor! Știați? Să se oprească ploaia și zbor pe curcubeu! Uite s-a oprit… Zbor! Vă povestesc după ce mă întorc…