evadare

O strofă care mă atrage, mă face să visez, mi-a adus am o mie de gânduri.

„am săpat, în câteva dimineți
un tunel perpendicular
spre Carul Mare
mirată ai privit ieșirea
ai râs și ai fugit
cu luna-n păr”

Doru Emanuel

dur, cu ghilimelele de rigoare la început.judecata de apoi, în care femeia este acuzată de unicitate, duce spre final, la o ,,iertare,, blîndă, aureolată de versul final, deosebit în opinia mea. deci, mi-a plăcut.
cu prietenie,

mi-a placut ca nu ai sa dai rest la iubire,deci se merge pe intreg/pe totalitate ci nu pe jumatati de masura/fractii care ar ramne sa fie umplute altadata. da, nici eu nu am niciun maruntis, desi in iubire mai gasesti si javre carora le mai arunci asa o coaja de paine.:)
mcm

Dan, te rog să-mi permiți să mă desfășor pe marginea poemului tău splendid!
-apostrofarea și iertarea
-unicitatea ei deja minată de culoare
-întemeierea galeriilor și fuga ei
Construiești spațiul acesta al iubirii cu minuțiozitate, dar se pare că ea dorește altceva: o fugă spre cer, o înălțare dincolo de lună. Vrea să-ți ia și restul acela de 10 bani de iubire cât a mai rămas, ea vrea totul, nu vrea să-ți mai lase nimic! Și cred că a și făcut-o. Cred că ai rămas mai sărac cu o iubire!!!
Cu prietenie și mulțumire pentru scris și frumusețe
PP

Doru Emanuel Iconar:
bine ai venit pe la mine..e o surpriza placuta:)
ma bucur ca-ti place ultima strofa... care de altfel e si \"preferata\" mea...
te mai astept

Cezara Răducu :
femeia: exceptional amestec dintre duritate si blandete...unic amestec..
multu de comm!

mcm :
cu ..\"un rest\" suntem datori toti...iar javrele sunt necesare (de aceea le mai si \"hranim\") pentru a putea face comparatia:)
cu drag...

Plopeanu Petrache :
a-ti reusit sa comentati poezeaua aproape impecabil...din pacate nu sunt mai sarac cu o iubire ci..mai bogat...:)...eu eram...dincolo de luna fiindca trebuia cumva sa contruiesc tunelul ala:)
respect!

tuturor
cu prietenie
dan herciu

m-au impresionat al dracu de mult copertile acestea: tonul sfatos,lumesc, usor agresiv al celui ce-si pune pe tapet adevarurile, chiar de risca si lumina finala oferita puritatii feminine.

femeie!
când dracu’ o să te înveți minte
în iubire nu există rest


am săpat, în câteva dimineți
un tunel perpendicular
spre Carul Mare
mirată ai privit ieșirea
ai râs și ai fugit
cu luna-n păr