Iakab Cornelia Claudia

... în palmele sale trudite o pasăre moartă de spaimă și frig învie deasupra lumii o bătaie de inimă urmată de o alta și o alta mai puternică membrana visului e caldă precum un cuib iar

cuvântul ușă e ca o dinamită vinovatule textul se răvășește în urma exploziei clape de pian timpul dat înapoi aparat de sudură teamă forjată despre ce poate fi vorba iubire nu iertare

adăpostiți cu toții de sufletul meu animale sălbatice și de voi adăpostită eu nu vor înțelege cum dragostea ne pre-excită viața lor e virtutea de fier a unui criminal amenințări ori comenzi

unul pe ascuns ne cosea sfori de aripile moi ale sufletului ochiul de veghe îndurera timpul marionete confuze-n mișcări ne iertam unii pe alții dar parcă iubeam zborul tot mai greu parcă ne

Se auzea muzica de început a primăverii, pe corzile Soarelui forță, copacii trosneau cumva, simțurile insectelor descriau nudul perfect al Lunii, pământul se îngreuna sub prietenia izvoarelor, iar

lipită fruntea mea de lună încrezătoare-și cheamă dorințele și somnul căci unde zbor sub pleoapa grea lăsată mi-e drag în a cunoaște chiar abisul o casă sub iederă vibrează subtil mistere și

cu sufletul împinge prin ea poemul femeie se ține cu pumnii încleștați de cer strigă și se zvârcolește a naștere portocalie imprimeu de note pe fiece pală de vânt numele pe care numai o mamă ce

maluri nisipoase ori înalte și împietrite lăsau culoarea să curgă gelatinoasă spre albii toate știam unde duc știam într-o zi furiile unor călători au sfărâmat cât au putut nici de sus nu mai

nu știu cum de aripa rătăcirii îmi creștea pe sub alta doar dintr-un umăr degeaba îi tăiai penele ziua noaptea creșteau la loc simpla respirație precum un curent mă ridica mă ducea

nici texte sfinte forțându-mi jurământul adevărul nu-l poate lega în tainița secretă cu lacăte forjate din răbdări cum fierul și perle de dorințe rotund genunchi sub fusta verde rotund e cotul sub

ferice de cel ce la umblet leului seamănă printre gradini de cuvinte iar pana e-n aripa de suflet cerneala în simțire cum vulturul de sus planând alege ținta așa își vede rostul și hrana pentru

acolade între timpanele noastre ecuații matematice de noapte aprind focuri licurici de niciunde apar spre alintare chiar luna devine o floare de cactus ce însetată ridică nori din

blândețea-mi sfâșie carnea până la os doare țâșnirea culorii și mi-e frică de timp el ar putea face același lucru pentru totdeauna cât aș plânge-n fața lui cât aș implora cuvântul a-mi ține

Imprimeul de pe rochie avea margarete și margaretele astea creșteau și se înmulțeau, se măreau și se micșorau, se roteau, se închideau boboci, se deschideau. El o privea pe fereastră, în cârlige

lungește-te peste conturul albastru cu fața în jos înfige degetele adânc până tic tac-ul cald roșu te va curenta profund a plăcere trage ușor ușor precum ai trage de un prunc în timp ce mama geme

. . urcăm cu liftul prima lună coboară pare titanicul agitând pasagerii țipete caută precum niște mâini un colac liftul urcă mai sus de a doua lună ce devine grea trosnește uscat se vor sfărâma

iubire opiaceu rar nervurile sufletului picură ochilor curcubee ce ploaie îndelungată peste zăpezile câmpiei ce vânt rătăcitor între luminile astrelor ce soare magic din miere și

iubitul meu vinovăția nereușitei apasă în carnea mea precum o bombă neexplodată și primitivă cea mai fertilă câmpie degeaba florile se îmbată din apele tale iar soarele atinge primit cu disperare

aș putea fulgera sub tâmplele tale orice gând erotic îmi vine din prea multă plictiseală întotdeauna din prea multă plictiseală de cum greul nu mai doare nu mai cere sau aș putea să dorm continuu

sunt rupte din ploi bucăți alese cu grijă un sistem întreg de rotițe le poartă prin transformările necesare alb cald spumos dulce hrănitor magic e hotărât deja timpul de muls de supt îngerii buni

fugi poate mâine îți voi mușca din vene infecții masive prevăd pe incisivi am cuvinte întregi ori silabe vrăjite bum sparg tobele cu pumnii bum ușile sar din balamale geamurile se fac

pasările visului coboară pe umeri adun câteva ierburi din suflet apa fierbe într-un gând ceaiul e gata se bea cu ochii pe ceas dincolo de limbile aurite se vede răspunsul răsăritul

tu ai gust de trudă soare picurând în suferință cunoaștere mă feresc de aroma tăișului însă tot apare-n vis o picătură de sânge nechez praf de argint pe copite ai presărat note pe

își umplea nările cu viața mea nu vroiam nu vroiam nu vedeam sensul mă teroriza ca un bizon cu inimă pârjolitoare și nu știu cum într-o zi m-a prins zdravăn de simțuri nu se oprea se hrănea din