Poezii

cuvântul ușă e ca o dinamită vinovatule textul se răvășește în urma exploziei clape de pian timpul dat înapoi aparat de sudură teamă forjată despre ce poate fi vorba iubire nu iertare

ICIakab Cornelia Claudia

0

0

adăpostiți cu toții de sufletul meu animale sălbatice și de voi adăpostită eu nu vor înțelege cum dragostea ne pre-excită viața lor e virtutea de fier a unui criminal amenințări ori comenzi

ICIakab Cornelia Claudia

0

2

lipită fruntea mea de lună încrezătoare-și cheamă dorințele și somnul căci unde zbor sub pleoapa grea lăsată mi-e drag în a cunoaște chiar abisul o casă sub iederă vibrează subtil mistere și

ICIakab Cornelia Claudia

0

1

cu sufletul împinge prin ea poemul femeie se ține cu pumnii încleștați de cer strigă și se zvârcolește a naștere portocalie imprimeu de note pe fiece pală de vânt numele pe care numai o mamă ce

ICIakab Cornelia Claudia

0

3

ferice de cel ce la umblet leului seamănă printre gradini de cuvinte iar pana e-n aripa de suflet cerneala în simțire cum vulturul de sus planând alege ținta așa își vede rostul și hrana pentru

ICIakab Cornelia Claudia

0

1

iubire opiaceu rar nervurile sufletului picură ochilor curcubee ce ploaie îndelungată peste zăpezile câmpiei ce vânt rătăcitor între luminile astrelor ce soare magic din miere și

ICIakab Cornelia Claudia

0

0

precum orice muritor necugetat înghenunchease de cum fu gonit biciuit de pletele furtunoase ale lunii ele tot acopereau cerul răzvrăteau norii spre fulgerări el nu și nu se tocmea se ruga era plină

ICIakab Cornelia Claudia

0

2

. când ne lipim urechea de lume sfera cu discuri a foc sclipind pe margini cu imagini plutitoare între ape și pământ auzim cântul duhurilor eu tu acolo ne frământă viața ne

ICIakab Cornelia Claudia

0

1

furtuna îți bagă pletele furioase în gură te sufoci o nucă ești una ce se va sparge de stânci fulgerele desenează semne ciudate te miri de luciditatea neatinsă de spaimă apoi ești mort căci

ICIakab Cornelia Claudia

0

3

singură într-o barcă furată pescarii beți numărau peștii fugită de acasă la tine oceanule ți-aș confisca de ciudă vopseaua îndrăzneață ce imită cerul și ascunde totul dedesubt eu vreau să văd

ICIakab Cornelia Claudia

0

5

scurg timpul din pietre precum zeama de mandarine bine strânse în pumn pe marginea râului par mai moi zadarnic uneori grele îmi vin mâinile din umăr poate tocmai diminețile în care am uitat de

ICIakab Cornelia Claudia

0

0

îți vei lăsa buricele degetelor să lumineze literele de pe frunte s p i n i iubirea te va cuprinde unde erai când am plâns stele închise în noi se aprind recreează sufletul distrus

ICIakab Cornelia Claudia

0

2

deschidem aripile cât de larg peste munții ce-i trecem în vise negurile ni-se destăinuie în destrămare supuse iubirii iar cerul ne duce-n adâncul său cu fiece mișcare spre tine de ne vom

ICIakab Cornelia Claudia

0

0

poate că cel mai de sus cer sufletul meu pur asteaptă mai mult de la sine simt zborul rămas în urma păsării ca un semn al puterii poate că voi încerca trecerea peste câmpurile de

ICIakab Cornelia Claudia

0

0

ascultă prin inimă cum se aude respirația nopții cum dincolo de liniște ochiul ei atent clipește somnul e sân cald pentru atâtea ființe se mai strecoară viața să le lase pe tâmplă o

ICIakab Cornelia Claudia

0

1

o pasăre albastră e puterea cuibărită în inima bărbatului venind la întâlnire femeia închide a treia pleoapă peste steaua din frunte tot una cu întunericul cu vântul din față pasul furișat

ICIakab Cornelia Claudia

0

3

vântul rotește săbii de gheață forță sălbatică în jurul său inaccesibile sunt urmele sub ploi nesfârșite picături peste picături încremenind albe fără a stinge focul sacru din inima

ICIakab Cornelia Claudia

0

2

și-a mai întins pustiul încă o limbă în valuri suspină marea cum se zbate în ochiul meu iar el o soarbe în pântecul nisipului o închide tu să nu mai simți iubire nici milă când buzele crăpate

ICIakab Cornelia Claudia

0

1

în Femeie drumuri primind pasul Bărbatului în căutarea comorilor ascunse sub izvoare toate rotațiile lor în jurul inimii uneori inverse curgerii timpului ca-n primul ceas iubirea

ICIakab Cornelia Claudia

0

0

prin timp vine spiritul pe urma unei iubiri trase spre eșafod călău e iadul îl taie cu sabia de lumină exact pe cuvântul sacrificiu salvând-o întunericul cade cortină despărțită-n două

ICIakab Cornelia Claudia

0

1

când deschizi privirea să-ncapă cât mai multe suflete bolnave atâta forfotă și gemete transpirația lor miroase a iarbă uscată slăbite unele pe altele se au sprijin mințile oamenilor le-au supt

ICIakab Cornelia Claudia

0

0

cufundată în apele albastre pentru tămăduire adun alge așteptarea pe mal ți-e grea ai o rană adâncă în piept înfiptă săgeata de aur cu vârful înmuiat în seve de toamnă timpul de-mi

ICIakab Cornelia Claudia

0

2

un porumbel coboară pe umărul trist al iubirii lumea e tot cea veche cu ușile și ferestrele închise se respiră întunericul pe sine prin oameni

ICIakab Cornelia Claudia

0

0

se strigă pe sine o dată în cercurile apei apare un chip fărâmat în bucăți privind chinuit înspre cer plutirea frunzelor prin ochi salcia caută mângâiere în ei e toamnă iar cineva prin

ICIakab Cornelia Claudia

0

4

Lupii prin turmă Oftatul umple valea – Omăt înroșit Unduind apa Vântul mătură frunze - Urme ascunse Lup urlă Lunii - Foc trosnind în peșteră Bântuie teama Pui jucând prinsa Fulgi

ICIakab Cornelia Claudia

0

0

Un fir de gând alb Þesând blândețea lunii – Somnul bunicii Înghițind noaptea Oceanul devine greu - Stele în adânc Linii în palmă - Jarul iubirii ținut În pumnul închis Cad

ICIakab Cornelia Claudia

0

4

albesc irișii căprioarei mate oglinzile închid cerului și norilor ierbii înalte și florilor vânătorul bea multă bere își curăță pușca nu are nevoie de hrană e doar un sport în inima cerbului

ICIakab Cornelia Claudia

0

0

ia lemnul ce fuse copac crescut în tine frânge spinarea sadicului apără-ți copilul în el e tatăl iubirea voastră nemurirea răstoarnă munții peste hoardele însetate de sânge hrănește tu

ICIakab Cornelia Claudia

0

0

cal nărăvaș prea tânăr pentru șa fugi vântul îți deschide poarta e mâna mea te-am creat în vis milenii de-a rândul am rupt din mine bucăți să-ți fac sufletul alergarea din suflarea mea ți-am

ICIakab Cornelia Claudia

0

3

visezi sau poate că nu deșertul te ține în brațe se încolăcește în jurul tău fierbinte cerul e alb dureros pe retină îți apar o fântână cu apă rece mă sorbi cu privirea te târăști spre

ICIakab Cornelia Claudia

0

0

o împărăție mică însingurată zodiac de case se-nvârte pierdut ferestrele deschise doar o dată la naștere balamalele ușilor ruginesc cheile se frâng sub greutatea timpului rezervele de lacrimi

ICIakab Cornelia Claudia

0

0

tu ești ploaia eu pământul te sorb cu nesaț tu ești vântul eu pădurea fiorii îmi trec prin frunze nervurile se zbat să te prindă florile mele amețesc bondarii tăi ne înlănțuim în toate mă

ICIakab Cornelia Claudia

0

2

curăț cuvintele în apa de ploaie strânsă în valea de sub arcadele privirilor le întorc pe față pe dos le repar la colțuri timpul locuiește în ele ghemuit plimbat prin iubiri sau

ICIakab Cornelia Claudia

0

0

de vreau să plâng pentru mine plâng norii de nu vreau să râd pentru mine râde soarele de vreau să fug de mine mă caută spiritul în toate mă aduce înapoi pe bucăți aurite de

ICIakab Cornelia Claudia

0

0

Clipele toate Prin timpul tinereții - Fluturi numărați Fluturi invitați La nunta din poveste - Luna mireasă O pală de vânt - Căzând de pe narcisă Flutur adormit Ploile albe Adunate în

ICIakab Cornelia Claudia

0

3

refuzând trupul îi dai un somnifer plutești în gol nici sus nici jos nu este oricum nimic nu contează ai plecat cum ți-a fost mai la îndemână în netrăire sună telefonul prea lung parcă ar vrea

ICIakab Cornelia Claudia

0

6

te pierzi cu firea nimeni nu te bagă-n seamă vorbele tale sunt în altă limbă una care sună ca un ceas deșteptător la trei dimineața se-ntorc toți pe partea cealaltă ne deranjezi ce mă fac

ICIakab Cornelia Claudia

0

7

față în față visul parfumat de flori în care locuiesc albine bete de fericire plutind păsările sale colorate turmele de bivoli, de zimbrii, căpriori, putere și coșmarul lacom fărâmând

ICIakab Cornelia Claudia

0

2

Ritmuri Sub cireadă, pământul o tobă prăfuită. O lume Măr putred în iarbă, regat al musculițelor. Ascunsul În peșteri apele cântând doar pentru ele. Efemerul Pe pânză culorile șterse

ICIakab Cornelia Claudia

0

0

Cercul Din nimic se naște un om, din moartea sa nimicul. Morminte Chiliile mici în care locuiesc doar amintirile. Necunoscut Fericirea un tărâm misterios și neumblat. Forță Un firicel de

ICIakab Cornelia Claudia

0

1

Neputința de a te mișca pe un drum ce dispare. Destinul prea strâmt îmbrăcând sufletul gol. Mâna întinsă de pe malul ce se surpă. Apele negre nu mai oglindesc nici Luna, nici

ICIakab Cornelia Claudia

0

2

Suflet de vultur - Primăvara verbului Închisă în ou Pânza cerului - Fulgere prin albastru Þeseri de vară

ICIakab Cornelia Claudia

0

1

Iubire Sufletul meu înhămat la visele tale. Artă Raze de soare țesând desene pe aripile fluturilor Plutire Umbră de vultur pe stânca incinsă. Imagine Peștii trecând peste norii din

ICIakab Cornelia Claudia

0

2

pe fundul lacului verzui mama își arunca regretele împletindu-și cu salcia umbra. tata îi căuta sufletul prin casă să-i ceară iertare și nu îl găsea nicăieri, nici

ICIakab Cornelia Claudia

0

7

Brazde pe Lună - Drumuri prin nemișcare Deasupra noastră

ICIakab Cornelia Claudia

0

2