Poezie
portret no. 1
alexandru și elia-clodia
1 min lectură·
Mediu
furtuna îți bagă pletele furioase în gură
te sufoci
o nucă ești
una ce se va sparge de stânci
fulgerele desenează semne ciudate
te miri de luciditatea neatinsă de spaimă
apoi ești mort căci altfel cum
plutești pe ape cu ochii deschiși
viața mai cântă în inima înghițită de întuneric
cum se face cum nu
te auzi
mici puncte de lumină se apropie
se măresc
sunt femei goale cu aripi
se aruncă din văzduh asupra peștelui
reapare cerul
țărmul
barca sfărâmată încă te vrea
încă te vreau în lemnul meu plâng
pescar fără minte
http://www.youtube.com/watch?v=PNc278W45ck
033.309
0
așa se vede că bucuria e drumul și nu finalitatea ei...