George Asztalos

Măi te iubesc Mi-a spus cu o bucurie în lacrimi Dar acum o să plec! Doar ce mi-a spus-o Şi am privit-o cum fuge Şi întrebarea aia Mi-a scos inima din minți Ani la rând Azi am văzut-o

O să mă iertați puțin Dar o să dispar De viu. Ca via în vin

George frate sper că ești bine te-am eliberat umblai ca Orfeu sau ca Ulise vrăjit în iad meritai mai mult George George... și probabil ești iar îndrăgostit. Poeților li se întâmplă în drăcia lor

aha tot e bine aici în Olanda te uiți pe geamul maşinii care te zboară la muncă şi nu înțelegi nimic din reclame şi destinații aşa că mai bine te uiți la mâinile tale tatuate de cicatrici şi e

avea mâini mici tandreţe şi pisici în preajma ei m-am simțit ca niciodată acasă dar poeții ăştia sunt duşi cu capul nu ştiu să stea înțelept inocent şi copil ca ursulețul Jimmy din grădiniță la

nu vreau să te am să umplu părție din mine lipsite de avuție vreau să fiu avut de unul singur vreau să fiu atât de destul mie atât de energic încât aș putea electriza strălumina un oraș

Credeam că nu există Nimic mai urât Decât să te pierd Dar vorbesc prostii Și ce să vezi Uite că există Minunea că nu ai ridicat Un deget Ca să mă păstrezi

acordeonul peste drum clopote stinse departe într-un iad înduioșat de tandrețe o să-mi lipsești în soarele ei de noapte o să ard de să-mi rup cămașa de pe tine

he-heei dragilor vine sezonul senzațional cu drăcii angelice ne deghizăm în cadouri trimitem îngerii la produs păi cum care produs la produs bucurie cu lacrimogene hai că v-am prins dar stați

păi uite cum stătea treaba noi eram cu toții un cuib de cruci date dracului de obișnuite cu foame și teroare până și statul la cozi ajunsese o plăcere pentru că dumnezeii lor de dureri așteptau

Cu Alte Cuvinte nu vedem lucrurile cum sunt Pentru că pur și simplu le vedem cum suntem Vedem cum sunt doar ambiții bolnave De a defini sau idolatriza totul Cu Aceleași Cuvinte Dar numai cu

e fain port și acum în spate acel ghiozdan cu frunze si insecte asasinate inocent pe vremea cînd umblam la colegiu umblam fără destinație și gînduri cu un fel de fior diliu aruncat peste

e ca în culmea publicității cu pacientul acela din Boston care a murit după o suferință grea de amnezie de 30 de ani și care în ciuda nenumaratelor anunțuri publicate peste tot n-a fost căutat de

ca de obicei fiecare vizitator pleca să-și viziteze plecarea ei erau vizibil marcați de viziunile profetului pe urmă el se apleca și pleca toți plecau erau puțin plecați încă dinainte de

eram pierduți pe câmpuri ca niște baloți de paie behăiți de oi asurziți de câini și tăntălăi de singuri așa că eu și cu nșite trandafiri ne-am dus să ne asigurăm iubita că mai existăm chiar

aveam o pisică o botezasem Miya era o distinsă doamnă mă și ignora mă simțeam înșelat cu o nobilă indiferență pe atunci mă intriga la culme dar acum e clar că o meritam din plin pentru că Miya

suntem simpatici pînă suntem proști de buni în rest o dăm pe rele și facem pe deștepții lumea e plină de lucruri îndrăgite și oameni folosiți ici-colo se mai inversează rolurile suntem

pentru toate cele cincizeci de nuanțe de gri există una sau mai multe culori vesele dar pentru culorile vesele e de neînchipuit că pot exista cincizeci de nuanțe de gri culorile gri pot să fie

Ca orice adevăr, înainte să te relaxeze și să-ți miroasă frumos Trandafire, am să-ți spun niște spini. Spune ce ai de spus ca să rămînă și să motiveze. Restul e doar tăcere prelinsă în

de cînd am întors oglinda cu fața la perete a început să mă placă om bun știu că-i secret dar și capra mea e varză dacă mă uit atent cred că mi-au crescut mîinile cred că vine dragostea mi le