Poezie
Miya și Hammy. O altă poveste de dragoste
2 min lectură·
Mediu
aveam o pisică o botezasem Miya era o distinsă doamnă
mă și ignora mă simțeam înșelat cu o nobilă indiferență
pe atunci mă intriga la culme dar acum e clar
că o meritam din plin pentru că Miya dragii mei
avea un prieten un cîine pe nume Hammy
povestea e reală și vreau să știți că nu dă bine
ca alea fabricate la Visătoria de Unică Folosință
vreau să știți că așa în general am rămas repetenți
la lecțiile de viață oferite de animale
și dacă un cîine cu o pisică sunt văzuți dușmani pe viață
vreau să vă spun că e jale dar vă înșeleți
ei bine în fiecare zi la aceeași oră și timp de cinci ani
Hammy lătra la poarta mea și Miya sărea gardul
pe urmă plecau amîndoi la plimbare de parcă
asta era tot ce-i mai natural și nu aveau altceva
mai supra sau mai senzațional de făcut
mă rog au fost și săptămîni întregi cînd Hammy lipsea
mai mult ca sigur era bolnav sau rănit ce să spun
maidanezii ăștia și-o caută singuri dar totuși
el revenea la Miya senin îi petreceam pe drum cu privirea
și mă-ntrebam cum poate o ființă să fie ea însăși tot timpul
acasă sau în lume indiferent ce simte și orice ar fi
am încercat în cîteva rînduri să-i dau de mîncare
amicului Hammy dar nu s-a atins de ea nici din greșeală
singura lui bucurie era să o plimbe pe ea
că plouă că fulgeră avea damblaua asta a lui
și într-o zi cu soare Miya a murit
nici azi nu știu de ce pur și simplu era țeapănă în curte
nicio rană nicio maladie doar o mare ciudă
un fel de venin cretin înfipt odios
în toată bucuria care mai subzista pe lume
am îngropat-o sub cireș în grădină seara următoare
Hammy era acolo se tînguia plîngea și lătra la lună
o săptămînă și ceva nici nu s-a atins de apă sau mîncare
dormea pe mormîntul ei plîngea tot mai stins
pe urmă a murit era acoperit de petale de flori parcă zîmbea
l-am îngropat lîngă Miya lui știu că era în săptămîna Paștilor
și oamenii erau nerăbdători
să taie să spargă
miei și ouă în pace
și în lumină lină
045107
0
LM