Vremea șezătorilor

Incontestabil, textele tale au rol declanșator. ele declanșează un soi de viatalitate, așează lumea pe-o rână, aleargă în jurul ei, se pe google, gustă din toate paharele, coboară în pivniță sărind tot câte două trepte, poemele tale se desenează cu degetul pe geam, apoi uneori sparg fereastra cu cotul, se rănesc puțin, respiră aerul nostru al tuturor, care pare altul în plămânii tăi, pare mai aer, mai adevărat și mai simplu.

Te rog să-mi scuzi entuziasmul și lipsa aplecării asupra acestui text mai așezat ca de obicei din care îmi rămâne finalul:

\"mic și tocmai de aia iubit
pentru că măreția strivește sub greutate
și dacă tot stăm la povești să ne ușurăm
oricum iarna e grea am auzit că se scumpește

și ce-am iubit anul trecut va fi aproape nimic \"

Este o bucurie așezată acest poem cu ploaia lui care \"nu mai știe de glumă\".

Îmi place poemul, e stilul tău caracteristic, glumeț, dar serios până la lacrimi. Remarc în special finalul. Știi Povestea viei - varianta culeasă de Vasile Lovinescu și expusă într-unul din volumele sale, în care se revelează simboluri esoterice ascunse sub formă de mituri - basme: \"...ajunsese cât vârful unui ac, adică la Punct, la Ființa Pură.\" Așa și noi, am putea merge mai departe cu credința că \"și ce-am iubit anul trecut va fi aproape nimic\" e datorită transcenderii pe un Axis Mundi imaginar al poeziei.