Liviu-Ioan Muresan

din artă nicio umbră mecanice gesturi tastez haotic în suflet în carne cu ochii tastez sunt robot luminat în tresărirea monitorului de asemenea plictisit vorbesc cum aș scrie scriu cum aș

se zbătea să iasă din strâmtoare el îi ținea brațul strâns tot mai strâns îți ies ochii îi zicea strângând o să ți-i calc în picioare apoi a lăsat-o să cadă pe covor era ornament nemișcată

povestea e despre păpuși marionete oameni despre povești inventate așa că mergem iute la mall sau nu mai bine ieșim pe terasă privim reclamele suspendate și ne dăm cu telegondola iarna e de

privește-mă cum ai privi un pumn de țărînă, cum aș fi praf în bătaia vîntului, cernoziom hrănitor rădăcinilor, privește-mă cum m-aș împrăștia în particule neuniforme, m-aș lăsa pe sol

mai mult decât alții mai bine mai înțeles credeam că totul e palpabil în balonaș credeam că e toată că o cuprind și chiar o țin la degetul mic balonașul meu nu se intersecta niciodată în el

și m-am trezit cu o părere de-aceea simplă, personală, precum un stol de maniere sau un pisoi pe hârjoneală, da ce zic eu, acea trezire atât de bruscă, alarmantă, configură o amintire dintr-o

cînd scrii o poezie e bine să o ascunzi să o caute căutătorii de poezii e la sertar vor spune doar tu și poezia ta știți secretul să fie o poezie tăcută pitită în sine fără farmec și fără

părinții mei nu au trăit războiul m-au învățat destul de vag iminența copiii mei nu vor ști că timpul înseamnă viață că nu IA e cel care volatilizează că în fibra organică în

stau în pat mai mult de jumătate de zi deasupra se mișcă umbra aceea fără nume fără formă fixă închid ochii să adorm și umbra umbrei fără de formă prinde formă umbra umbrei are culoare și

dacă te aștepți ca IA să-ți facă treaba și să fii plătit pentru asta să stai pe-o rînă și să fii plătit pentru asta fără 25 de ani munciți dacă generația ta crede că generația mea a făcut

iarnă să fie frig să fie război să nu fie ne încălzim cu zîmbete cu schije nu cutremur nu fie bătăile inimii da să fie mîini împreună să fie și moarte doar cîtă putem suporta propria moarte

Nu sunt robot. Văd 4 biciclete, 2 mașini (una cu volan pe dreapta, cealaltă fără), un drum asfaltat și două pietruite. O, nu am văzut cărarea. Repet. Văd. Nu sunt robot. Văd 4 biciclete, 2 mașini

Un foc se aprinse și mintea fierbinte ardea neputințe ardea necuvinte iar trosnetul sumbru striga către stele acestea nu-s vorbe ci visele mele băteau într-o toacă creau atmosfere presînd

Normal, am renunțat. Ce sînt eu de garsonieră? Și am trecut la căutări serioase. Case cu rotile, gata de instalat. O, îmi trebuie mai întîi teren, acolo unde le pozează e sediul firmei. Și am găsit

Neavînd ce face, la sugestia unor prieteni omenoși, chiar insistenți, am început să răsfoiesc saiturile de imobiliare. I-ați și tu măcar o garsonieră îmi sugerau binevoitorii, măcar îți faci buletin

cînd am scris epopeea lui lim gîndind că nu e mare diferență de mentalitate între milenii tabletele ceramice fiind înlocuite cu tablete electronice nu am realizat că totul evoluează spre originile

anarhiștii începură să se cotonogească între ei de la steagul acela o fată cu fața acoperită în haine largi violete cu gura desenată pe obraji pînă la urechi dădu foc steagului mare agățat pe

Pavel privea tavanul cum se ondulează ținîndu-se strîns de marginea patului un punct se dilata și schimba culorile iar tavanul se apropia amenințător formînd un vortex care îi pătrunse în ochiul

nu mânca niciodată carne de porc ura să își șteargă grăsimea cursă pe barbă și mirosul de usturoi -carnea de porc o asocia usturoiului- așa că decapită două rațe între două vârste tăie o ceapă

din întunericul suspendat iese viața dă cu picioarele în sternul pe care Dumnezeu nu a suflat încă nici o explozie doar timp răsucit debusolat căutînd viitor și trecut întunericul doar prezent

treaz dimineața la patru zgribulit dimineața la șase nasul de sub pernă căutînd aerul uscat al aerotermei și totuși călduț amețitor două pastile două pahare de apă două suspine o

Iisus a adunat 5000 de bărbați, plus femei și copii. Generos, le-a oferit pîine și pești. Ajutat, bineînețeles, de pescarii fideli și de mironosițe. Agapa. Le-a oferit apă, după plecarea