Liviu-Ioan Muresan

da așa numesc neștiutorii pe cel care mănîncă numai bălării adică nu pune gura pe carne sînge lapte sau pe salivă de albină îmbibată în nectar pentru că vegetarian... vegetarian e un cuvînt

așa povesteau ei despre adevăr cu palmele strînse vocile acoperind voci picioarele încleștate sub mese nu se vedeau povesteau fiecare adevărul propriu dar nimeni nu asculta să ne mutăm în

dimineața în care te trezești zîmbind ceașca de cafea zîmbetele celor dragi ziua de muncă pălăvrăgeala serialul urmărit gîndurile scrise sau nescrise planurile de viitor ce vor rămîne doar

vînătorul trebuie transformat în vînat vînătorul trebuie ucis copitele și coarnele voastre din frumusețe vor deveni arme pașteți frumoasele mele turme inima vînătorului roșie iarba pare mai

se țin de mînă, într-un picior fiecare exersînd echilibrul, el aude cu stînga, ea tot cu stînga, stau față în față se leagănă. între ei un scăunel cu o periniță moale, să le atenueze

de data aceasta s-a terminat cu visele vorbesc numai despre fapte concrete cum ar fi sinuciderea cum ar fi alcoolul și nu e vorba de vancu sau mureșan ci de poeții necunoscuți marelui

ne gestionăm viața cum o mutinațională profit pentru veșnicie sufletul îngreunat. dă naibii mormîntul pentru el alte vremi azi roadem unghiile azi suflăm nasul azi ștergem lacrimi cu

E o floare obosită, Mi se pare mie, sau Are poliomelită Și-l adoră pe bau-bau.

apărea din nimic, unde nu credeai, rămânea o senzație fină a trecerii, încet, încet, teritoriul devenea prezență în care să te scalzi spre contopire, să te ghemuiești, să te învelești în puful

alambicate, sofismele glăsuiesc terțelor persoane inefabile absurdul existentului. neantul, ascuns în sine, plonjează pe plaja inexpresivă a neființei, orbit, neantul prin propria

Aflată la cea de a IV-a ediție, festivitatea organizată de către scriitorul David Dorian și coordonată de către directorul Bibliotecii Județene Bistrița-Năsăud, se va desfășura în săptămîna 22-26

aparent o vară fierbinte scurgere de piele topită pînă picioarele se poticnesc în pîcla aceea omul copac omul ce se usucă iar păsările îl folosesc drept popas aparent cugetările vapori

Avertisment. Acesta e un joc. Ființele minuscule sînt doar personaje virtuale. Dacă privim într-o anumită direcție vedem o singură pagină a lumii virtuale. Celelalte pagini sînt libere pentru noi.

am mai trecut un nivel sînt tot mai bun opțiuni tot mai multe și fiecare nivel tot mai repede trece fără să simți doar zilele par mai scurte acțiunile mai diverse graba nestăpînită de a trece

zilnic în locul acela zîmbește cu ochii bocește cu gura toamna îl strîng cei de la primărie odată cu celelalte statui îl aruncă în curtea bisericii pînă la primăvră nimeni nu se

Trebuia să se nască, să ne vestească, să moară așa de subtil cum numai necuvîntul o poate spune. Omida aceea a curs din palma lui Eminescu în palma lui Nichita. De ce nu a lui Stănescu palmă? Pentru

el a plecat de dimineață ne-a lăsat nouă ziua s-o terminăm privim ceasul pe nemîncate numărăm secundele ziua aceasta e numai a noastră ne mirăm trăind-o ne mirăm patruzeci de pahare