Liviu-Ioan Muresan

privește-mă cum ai privi un pumn de țărînă, cum aș fi praf în bătaia vîntului, cernoziom hrănitor rădăcinilor, privește-mă cum m-aș împrăștia în particule neuniforme, m-aș lăsa pe sol

iarnă să fie frig să fie război să nu fie ne încălzim cu zîmbete cu schije nu cutremur nu fie bătăile inimii da să fie mîini împreună să fie și moarte doar cîtă putem suporta propria moarte

Un foc se aprinse și mintea fierbinte ardea neputințe ardea necuvinte iar trosnetul sumbru striga către stele acestea nu-s vorbe ci visele mele băteau într-o toacă creau atmosfere presînd

LIM se plimba obișnuit dar pelerina atrăgea atenția ziceau unii că LIM e nebun alții își acopereau pleoapele unii speriați se dădeau la o parte LIM a fost ofertat de un om fără adăpost să

Neavînd ce face, la sugestia unor prieteni omenoși, chiar insistenți, am început să răsfoiesc saiturile de imobiliare. I-ați și tu măcar o garsonieră îmi sugerau binevoitorii, măcar îți faci buletin

treaz dimineața la patru zgribulit dimineața la șase nasul de sub pernă căutînd aerul uscat al aerotermei și totuși călduț amețitor două pastile două pahare de apă două suspine o

din întunericul suspendat iese viața dă cu picioarele în sternul pe care Dumnezeu nu a suflat încă nici o explozie doar timp răsucit debusolat căutînd viitor și trecut întunericul doar prezent

Pavel privea tavanul cum se ondulează ținîndu-se strîns de marginea patului un punct se dilata și schimba culorile iar tavanul se apropia amenințător formînd un vortex care îi pătrunse în ochiul

la un moment dat toate metehnele au explodat totul s-a erodat la momentul acela ciudat lumea s-a complicat oamenii au găsit de cuviință mai multă durere și suferință și-au dezlegat gurile au

Să bei otrava aceasta E cum ai tortura păsările cerului Cu întrebări despre moarte Și ele să cadă Cu aripile înnodate De gît Degrabă varsă din mațe Jurămintele Șterge-ți buzele cu

următoarea tabletă nu poate fi cu certitudine atribuită lui LIM se poate bănui că unul dintre studenți și-a plagiat maestrul LIM este în Spania la cules de căpșuni fapt nefiresc pentru un

lespezi de piatră apasă oseminte fi-va doar praf printre morminte etern epitaf cheia-corpusculi unde lumină- în palma Lui ca o cîntare la mandolină ca o durere care

rotesc în jurul taliei un cerc de plastic jucăria mea albastru asemeni infinitului poarta mea în timp și cîteva minute călătoresc în viitor opresc cercul îl țin în mîna stînga mă aplec și trec

LIM a venit pe pămînt în momentul de grație timpul curgea liniștit spre viitor pămîntul se învîrtea orbeșe în jurul soarelui și a propriei axe însă LIM nu știa asta nici pămîntul nu știa nici

se ține cu mîinile de oală vomită fetuși ce se preschimbă în guppy peretele stîng al sufrageriei e încropit din acvarii încă două acvarii și casa e completă închisă în baie de cîteva

revenind la începuturi vedem luna plină din spatele căreia privește pe ascuns un zeu umil zeul își fixează privirea pe ea asemeni unui aparat optic perfecționat de tehnologia cuvîntului ea

era o băncuță de lemn pe care stăteam ore în șir dădeam firmituri furnicilor și mă amuzam cum se coalizau să care greutatea aceea era un tufiș în care păianjenii țeseau pînze păianjeni cu cruce

la ușa aceasta a bătut mîna omului prin ușa aceasta au privit ochii omului lăsați-l să iasă a strigat lumea entuziasmată atunci el a intrat

verbele pulbere substantivele firicele de praf de universul se dilată și nimic nu va gravita scoatem limbile unii altora saliva spre nicăieriul picioarelor vor călători interjecții cu

pentru ultima dată femeilor și copiilor roșii de mîine anii sînt verzi aliniați umăr la umăr numai bărbați în floarea vîrstei și peste iau șirul cu mine ascund lacrimile în ciorapi nu

niciodată, dar niciodată să nu înfigeți mărțișorul cu ură, femeile au vascularizare în exces, vor țîșni picături de sînge ce se vor transforma în mărțișoare, îngreunați veți simți nevoia de a le