împăcare

am adus ceva modifări acolo, sper să fie mai bine. Vă mulțumesc de comentariu și evidențiere.

primaria = dumnezeu ori sfintul duh ori alta entitate capabila sa puna ordine in univers
banca = locul in care aceeasi entitate-i plaseaza pe cei privilegiati (unde privilegiatii nu-s evaluati functie de intelegerea umana)
cei care stau pe banca = trepadusii, aia care ies mereu in fata
fetita = aia care-s aruncati la cos de aia care stau pe banca

(am trivializat totu\', stiu)
nu imi plac ultimele doua versuri, nu am nevoie sa imi spuna cineva ca dupa toate chestiile alea te cam ia cu friguri

da\' poezia imi place

... aici ,,stătea pe o treaptă și i-a rămas acolo o păpușă
mă ridic o iau și o pun lîngă mine
îi povestesc că de azi nici nu mai trebuie să existe,,
În rest cei dinaintea mea au spus aproape tot.

ați interpretat bine, doream ca în ultimele două versuri să se simtă sufletul acelei fetițe care trece să vadă locul pe care îl rîvnea. Poate nu se citește astfel.

tocmai de aceea am spus ca nu trebuia spus

si, din punctul meu de vedere, ati spus tot ce era de spus cind ati spus \"si ma asez iar\"
cercul acolo se inchide
ce se intimpla cu fetita-etalon, poate plasmui fiecare, apoi

textul foarte bun, după a mea părere, tot el, textul, trebuie să se oprească la:
\"mă ridic o iau și o pun lîngă mine\"
mi-a plăcut!

și fără \"și\" \"mă ridic/o iau/o pun lângă mine/\" și atât:) sau cel puțin eu așa o citesc.

și mai corect ca exprimare ar fi: \"o așez lângă mine\", \"a pune\" e cam disonant în contextul dat.

și eu cred că ar trebui să se încheie undeva înainte de acele ultime două versuri. mi-a plăcut păpușa aruncată la gunoi, o imagine foarte reușită.

Stela Baba, Silvia Bitere, Raul Ionuț Coldea, vă mulțumesc de trecere și sugestii. O să mă gîndesc și poate voi modifica după cîteva zile. Văd că ultimele versuri deranjează. Mie îmi par importante. Trebuie să aștept pînă îi voi da forma finală.

mi se pare potrivit. da senzatia unui vartej care ridica frunzele, accentueaza locul ramas gol mai mult decat starea de infiorare. o poezie care isi merita clar steluta.
una peste alta n-are rost sa-i comentez mesajul, e evident si de fapt ideea pe care e construit o face speciala (mosnegii cei vesnici, fetita/ ceilalti care nu mai au loc).
as fi vazut-o la recomandate, imi pare genul la care iti vine sa te mai opresti pentru intensitatea pe care o simti la citire.

vă mulțumesc pentru buna citire. Deci, mai las finalul să trăiască :)