R V S

Eu personal nu consider corectă maniera dumneavoastră prin care încercați să vă promovați site-ul, prin intermediul domeniului nostru, însă, nu mie îmi revine puterea de decizie, ci celorlalți editori și în ultima și hotărâtoarea instanță, proprietarului său. Mie mi se pare incorect ceea ce faceți dumneavoastră și deloc colegial. Poate că nu era tocmai rău dacă ne anunțați de aceste intenții, mai mult ca sigur că v-am fi susținut demersul cu mare bucurie. Cu toate acestea ne-am trezit puși în fața faptului împlinit, prin care dumneavoastră vă bucurați de drepturi, dar ignorați reciprocitatea. Un logo ar fi fost, din punctul meu de vedere, suficient. Așa că eu vă public pe prima pagină, însă, în urma unui sufragiu colectiv vom decide ulterior dacă va și rămâne acolo.

Pe de altă parte, critic vorbind, prezentarea pe care o faceți site-ului este de un umor involuntar deosebit de sănătos:

- mai întâi spuneți așa „poeți, scriitori, artiști plastici, membri ai uniunilor de creație și activi în viața culturală actuală, Revista Vorbelor Scrise propune o abordare complexă a fenomenului cultural românesc.” Muzicieni nu aveți printre dumneavoastră? Păpușari, mimi, ventriloci? Actori? Enumerarea nu e întotdeauna o soluție bună, după cum vedeți. Abordarea complexă însă mă liniștește. Deși, dacă tot e să vorbim în paradoxuri, ar fi fost de mare efect dacă ați fi scris: o abordare simplistă.
- după care urmează asta: „Revista acoperă majoritatea domeniilor literare și artistice, având ca prioritate promovarea valorilor naționale dar și a celor universale.” De parcă nu ne-ar fi fost clar că nu aveți cum acoperi chiar toate domeniile, cel puțin din perspectivă umană și calitativă. Există vreo valoare pe care nu o promovați, dincolo de cea națională și de cea universală? Iarăși, nu știu de ce, dar să știți că mă așteptam să nu fiți implicat și în valorile extraterestre.
- și nu în ultimul rând, sunt copleșit de finalul în trombă: „Aflată la numărul unu din primul an de apariție își așteaptă cititorii, mai cu seamă în mediul online, unde poate fi accesată pe site-ul revistei,” Cum ar fi fost să fie aflată la numărul unu din al șaptelea an de apariție? Păi dacă ne dați un link online, nu vi se pare de noaptea minții să ne anunțați că așteptați cititori mai cu seamă în mediul online? Mi-e greu să îmi imaginez că ați merge până la a printa textele pe foi A4 cu care să vă plimbați în Cișmigiu, printre mesele de șah...

Acum, că mă gândesc mai bine, poate chiar ne-ați făcut un serviciu că nu ne-ați respectat cu reciprocitatea.

eu vă mulțumesc pentru aprobarea postării. Dacă doriți să postați ceva pe site-ul meu, cu siguranță o să analizez orice propunere. Puteați să îl refuzați, nu era nici o problemă. E un simplu comunicat de presă pe care puteți sau nu să îl aprobați spre informare. Puteți șterge postarea, eu doar am încercat să fiu politicos cu membrii agonia. Mi se părea firesc să fac asta.

vă mulțumesc pentru invitația de a mă lăsa anali-izat de dumneavoastră, dar am să fiu sincer cu dumneavoastră: am o vârstă, o inimă capricioasă, și chiar nu aș putea suporta insomnii premergătoare analizei, chiar dacă aceasta vine de la dumneavoastră. Așa că nu, NU VREAU SĂ POSTEZ PE SITE-UL DUMNEAVOSTRĂ. Nu știu dacă știți, dar singurul loc unde pot fi citit e aici, pe Agonia, care NU ESTE SITE-UL MEU, apropo, dar care cu mine are exclusivitate. (Și nici nu cred că vă permiteți să îmi acoperiți măcar jumătate din salariu, ca să fim sinceri.) Mi s-ar părea foarte incorect pentru cei de aici, și nemeritat pentru dvs. Așa că vă doresc „vânt din pupă!”.

ziceați de un logo, susținere reciprocă. Așteptam propunerea dumneavoastră. Asta era și ideea. Credeam că de aia e în așteptare. Nu pot pune eu un logo de capul meu.

o scădere a nivelului posibilității de exprimare pe site. Dacă are legătură cu această postare, precizez că am șters-o, repostarea nu îmi aparține. Apropo de dreptul la exprimare.
Rog ștergerea definitivă a articolului și explicarea modului de aplicare a regulamentului.

Felicitari Liviu pt. reusita ! Stim ca a fost multa munca pt realizarea ei si ar fi pacat sa se iroeasca.

spune bătrâna, jelitoare de profesie, să fie puse la căpătâiul mortului lumânări pereche.
făcea referire la numere pare, dar eu am crezut că nu trebuie să fie una lângă alta, așa că am luat una și
am pus-o de partea ailaltă.
n-am făcut bine, că a luat foc gazda .
- doamne ferește! ce faci!? vrei să se trezească mortul!?
atunci m-a luat cineva de mână îndemnându-mă prin gest să îl urmez. am ieșit din încăpere.
- nu ai văzut că a zburat turturica neagră prin zonă? când apare turturica aia iese mereu cu scandal.
- pfuai! exclam. am crezut că e o cioară...

(fragment din petrecanii)

pentru susținere și bunele vorbe.

era tocmai aceasta, altfel nu scriam nimic aici. Nu știu ce e straniu aici. Eu întind o mână și mi se dă peste. Tocmai de aceea am scris asta, pentru a mulțumi agoniei. Mie mi se pare foarte onest, dar e un punct de vedere. Eu nu știu să mă ascund, să scot ceva de undeva. Zic ceea ce fac. Asta am făcut, invitația era mai mult decât evidentă. Pentru cine are. Dispoziție. Nu văd de unde ar putea provoca o propunere reacții adverse. În lumea mea nu se întâmplă asemenea.