Poezie
Larisa
1 min lectură·
Mediu
doar în vizită pe la noi
pe la noi neuronii în așteptare
țipam Lariiisa! apărea ca o umbră în depărtare
ochii obosiți căutau pe pereți mișcările umbrelor sale
Lariiisa strigau arterele venele capilariile
Lariiisa dopurile de ceară ale urechilor
Lariiisa neputințele palpabile degetelor
ce simțuri mai trebuie muritorilor
mirosul e taină Larisa
pășește în văz îți promit
să-mi curăț urdorile în Tamisa.
ești o fantomă iubită cu pereții deschiși
intră liniștită în toate dimensiunile
nu te atinge răsuflarea beteagă
cît tu stăpînești toate minunile.
061.846
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liviu-Ioan Muresan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Liviu-Ioan Muresan. “Larisa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/poezie/14170110/larisaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
Și eu am sărutat o Larisă odată. O lună am fost prieteni.
Am scris și o recenzie despre o carte de-a sa de proză scurtă, sub pseudonim masculin, L.C. . Când ne-am despărțit (eu am crezut că nu mă înalț la nivelul său și am renunțat brusc, fără vreun alt motiv, la telefon!), chiar când îmi murise profu' de doctorat, Marin Mincu, prin dec.2009, ea mi-a cerut să șterg eseul de pe "Agonia" într-un mod ultimativ. I-am făcut pe plac. Ce să fi făcut altceva s-o împac?
Iubirea pentru Larisa este și aici o iubire platonică și nu numai. Ultima strofă e memorabilă.
Eu i-am spus în poeme "Liana". Era un fel de Elisabeth First. De neatins. Eu un alungat de ea mag John Dee.
Am scris și o recenzie despre o carte de-a sa de proză scurtă, sub pseudonim masculin, L.C. . Când ne-am despărțit (eu am crezut că nu mă înalț la nivelul său și am renunțat brusc, fără vreun alt motiv, la telefon!), chiar când îmi murise profu' de doctorat, Marin Mincu, prin dec.2009, ea mi-a cerut să șterg eseul de pe "Agonia" într-un mod ultimativ. I-am făcut pe plac. Ce să fi făcut altceva s-o împac?
Iubirea pentru Larisa este și aici o iubire platonică și nu numai. Ultima strofă e memorabilă.
Eu i-am spus în poeme "Liana". Era un fel de Elisabeth First. De neatins. Eu un alungat de ea mag John Dee.
0
vă mulțumesc pentru comentarii și steluțe. Eu scriu doar ficțiune. E evident din versul 2 :) Dragoș, e faină și ”Liana”.
0
Distincție acordată
O cunosc și eu pe Lariiiisa, :)
profesoara de muzică de care toată școala, și
tot satul era îndrăgostit,
profesoara de muzică de care toată școala, și
tot satul era îndrăgostit,
0
Distincție acordată
Sigur că Larisa poate să înlocuiască orice nume, cum este sigur că avem,probabil, fiecare dintre noi câte o ,,fantomă" de care ne amintim cu nostalgie... Larisa ta este deosebită!
Cu bucuria lecturii!
Cu bucuria lecturii!
0
mă bucur că ați reacționat cu Larisa. Ea este.
0

Cu bucuria lecturii,
Antonia