Poezie
pe nesimțite
1 min lectură·
Mediu
se zbătea să iasă din strâmtoare
el îi ținea brațul strâns tot mai strâns
îți ies ochii îi zicea strângând
o să ți-i calc în picioare
apoi a lăsat-o să cadă pe covor
era ornament nemișcată acolo
s-a rostogolit într-un colț
tăcea de câteva minute și tremura
el a ieșit pe balcon
a trântit un ghiveci și cineva țipa
nebunule omori oamenii
te-am omorât? o întrebă
uite ce zice tâmpitul
nici măcar nu l-am nimerit
o apucă de braț și o târî în bucătărie
fă și tu ceva îi zise
și trânti ușa după el
0311
0
LA