mărțișor

Găsesc întotdeauna acel ceva… altfel:) în poeziile tale. Nu m-aș fi gândit că mărțișorul are “reguli de folosire” și că roșul lui poate fi sânge femeiesc.

Ironic? : “protejați doamnele asuprite de astenia aceasta”, “vom inventa o primăvară bogată”, “mărțișoarele vor pluti pe valuri” – pune-le pe toate într-un mall sau într-un salon de înfrumusețare, și mulțumirea va fi deplină:)

mulțumesc de trecere și buna interpretare. Ironia e puțin amară, din păcate mai avem de așteptat.
LIM.

Este un mărțișor ironic și cred că este ceva mai personal, aici. Nu aș vrea să cred că se aplică tuturor femeilor. Iar regulile, înțeleg că se referă la bărbați. Astenia de primăvară ne lovește pe toți în mai mare ori mai mică măsură. De asemenea, femeia are și ea un cuvânt de spus, chiar dacă menirea ei este aceea din final de poem.

Mărțișoarele trebuie să ne aducă bucurii și nu tristeți. Cred că toată lumea s-a săturat de capitole negre.
Pe mine m-a întristat acest poem.

Ottilia Ardeleanu

e o lume ironică, o soartă ironică, de aceea ziceam că ironicul se simte amar aici. Dar da, mărțișorul acesta e cadoul meu către toate doamnele sensibile. Ironia nu-mi aparține, doar criza și modul de receptare a acesteia duce la interpretarea ironică. Mulțumesc de trecere.
LIM.