MB 1 Stai că ninge

ai aranjat în decorul iernii aceste trăiri pe care le simțim, mereu, ca fiind legate
de îngeri, de aici și de dincolo, de patimi

concurs sau nu, găsesc aici un superb poem!

+++++

retorice într-un poem sensibil!

“ […] iarna aceasta nu e suspin și crivățul nu e respirația ta întreruptă
de gânduri?
urmele palmelor pe zid urmele arsurilor stinse brutal
pielea decojită rămasă dovadă
că trupul există în lumea îngerilor.
ridică-te aripă
curgi lacrimă [..]”

Iată o bijuterie care strălucește mai albă decât zăpada. Acest poem luminează de la sine. Am savurat fiecare cuvânt cu ochii mari și inima deschisă. Felicitări, domnule Mureșan!

Cu bucuria lecturii,
Antonia.

Domnul Liviu, începeți finuț de tot această Bulgăreală, de mi-i rușine să dau mai tare, nu de alta dar să nu rup de adevăratelea aripile fulgului,
Mi-a plăcut această nostalgie după Bulgăreală
:)

Ne bugărim printre amintiri, rânduri și gânduri
Între toate acestea, Inspirația și Fantasia
Bulgăresc întrebarea Poetului LIM
“iarna aceasta nu e suspin și crivățul
nu e respirația ta întreruptă de gânduri?”

un balet tematic cu un singur bulgăre, care, strânge pe carnea sa prin inacțiunea unui înger cu aripile lăsate, toate nespusele acestei lumi, strat după strat. Miroase a psalm, la fel de mult cum miroase a imn dedicat lui Sisif, unui Sisif care ar putea, dacă ar vrea să se transforme în discobol, dați fiind și parametrii motrici ai respectivului. ;)
Solemnă desfășurare a reordonării mondiale.

Felicitări!

Aș fi preferat un final mai optimist dar deh...asta e viziunea autorului, o respectăm

o concluzie... a unei predici...! ori un reproș al îndrăgostitului adresat iubitei care așteaptă un pic de... căldură sentimentală!

De remarcat cum este expusă tema veșniciei sufletului, parcă la o oră de educație... religioasă:

„urmele palmelor pe zid urmele arsurilor stinse brutal
pielea decojită rămasă dovadă
că trupul există în lumea îngerilor”

Înșiruirea de imperative:
„ridică-te aripă
curgi lacrimă
inundă vecernia
acoperă laudele false”

sunt executate (tot cu un parcă...) imediat, fără niciun pic de întârziere (CFR...):

„aripile trosnesc
bulgărul crește
înghite dimensiunile”

și ajunge să se topească:

„în acest tot
căldicel”

Lecturat cu atenție și multă plăcere. Un bulgăre-încălzit mi se strecoară printre DGT.
Succes mult!

tuturor celor implicați, celor ce au votat textele dintre concurenți și, mai ales, celor care au votat cu toate că nu au concurat. E important spiritul de echipă. Unii sînt mai trecuți pe aici, alții mai proaspeți, dar proiectul lui Radu vedem că merge și merge bine. Însuflețirea contează.

Nu am răspuns comentariilor pentru a păstra atmosfera de concurs. O fac acum cu precizarea că s-a văzut seriozitatea, încercarea de a fi obiectivi în expunerea părerilor personale. E și acesta rolul/rostul acestui concurs. Cu siguranță se vor îmbunătăți cele regulamentare, prin experiență.

cred că am nimerit bine împreună, pe aproape. Sper să nu iei cele 3 puncte că ar fi cu ghinion, 13, mai bine le cedăm altei echipe :)

Un poem aparte ce se remarcă prin intensitatea mesajului! Eu, însă, aș renunța la: „aripile trosnesc bulgărul crește înghite dimensiunile
și e scuipat
în acest tot
căldicel.”

Vă mulțumesc pentru comentariu și sugestie. Cred că voi lua o decizie acolo. Aveți dreptate.

poemul meu preferat din acel concurs
zic că da, ar fi de modificat finalul
cumva, aș păstra trosnetul aripilor

spor!

pică concluzia, poate nu se înțelege aluzia la Dumnezeu care scuipă tot ce e căldicel, inclusiv bulgării de zăpadă.

creatorului, dar în contrast (ca imagine)
oricum implicarea creatorului în tot acest tablou poate fi prezentată și
cum totul, cât de mare ar fi, este doar un fulg (mă repet, scuipatul acela, e bun ca idee, dar contrastează)

tu știi...

o să mai gîndesc finalul. Nu pot lăsa îngerul să-și rupă singuri aripile. Poate un semn de punctuație după ”tot” clarifică puțin. Nu știu.

- si iată-mă /în loc de Șu
- comentariu/ conentariu
- ceea/cera
- mei/ neo
- construcție/sporit

tastatura sau degetele...
rog să mă scuzați

trecerea dumneavoastră și semnul lăsat mi-a făcut o deosebită plăcere. Și mie îmi mai face cîte o fentă tastatura, referitor la revenire. Îmi pare rău că nu ați concurat, sper că vom avea alte asemenea bulgăreli.

Excepțional. Rar am citit așa ceva aici. Existențialism, dragoste și religie, pilonii vieții, cu parfum subtil de Nichita. Simți cum te colindă zeii! O adevărată capodoperă, dacă, cred eu, se aduce finalul la nivel cu textul.
Vă felicită un invidios nevinovat!