Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

combustie interioară

1 min lectură·
Mediu
precum orice muritor necugetat înghenunchease de cum fu gonit biciuit de pletele furtunoase ale lunii ele tot acopereau cerul răzvrăteau norii spre fulgerări el nu și nu se tocmea se ruga era plină dorința în pieptul său
oricine se străduia la scări tot încercând a le ajunge pe grații măcar în urme palide aromate deasupra nisipurilor orice însetat nu cerșea nu se umilea trudea trudea spera culegea picături din secunde prinse înainte de somnul adânc de la poarta aceea
el credea în ceea ce ți-se cuvine de la sine înțeles inventa reguli noi în iubire cu de la sine putere și apoi își sfâșia necăjit trupul nu mai putea suporta mistuirea
puteau trece secole milenii nu se schimba nimic doar buzele îi crăpau sângerând poeme despre o altfel de posedare
024.439
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
130
Citire
1 min
Versuri
4
Actualizat

Cum sa citezi

Iakab Cornelia Claudia. “ combustie interioară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iakab-cornelia-claudia/poezie/13949433/combustie-interioara

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ioan-barbIBIoan Barb
O ardere interioară intensă, epuizantă. O scriere scrisă cu sensibilitate. Am citit cu plăcere și am lăsat un semn. Cu prietenie, Ioan.
0
sa inveti cum poti a atinge cu mana aceea a ochiului interior pana ajungi la abuz. sa arzi tot cautand pe dinauntrul lumii, unde sunt rotitele ei. apoi sa faci abuzuri iar, sa iti inchipui ca ai bocanci si strivesti sau ca o forma e nu stiu ce sa te prefaci ca e ceva si pe urma sa te hotarasti ca e altceva in timp ce ea pare dominata de tacere.
de aici m-am inspirat. aveam o logoree in mine si cand am scris au iesit trei randuri.
0