Poezie
Și am poruncit...
1 min lectură·
Mediu
și-a mai întins pustiul încă o limbă în valuri
suspină marea cum se zbate în ochiul meu
iar el o soarbe
în pântecul nisipului o închide
tu să nu mai simți iubire nici milă
când buzele crăpate le treci pe genele de aur
șoptind că-ți este greu departe iar între noi o ceartă
doar fruntea îmi tresare
țin pleoapele închise peste orbite aproape goale
ciudată stare
pare o moarte ce a luat doar sufletul din mine
iar eu nu țip
sau poate-o fac dar nu m-aud
stop
nu degeaba țin sceptrul puterilor în mână
poruncesc pustiului să-mi lase marea
oceanul de altădată ridic peste sine
un leagăn pentru lună și soarele cum se cuvine
e viața mea
trebuincioasă ție
012.993
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Iakab Cornelia Claudia. “Și am poruncit....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iakab-cornelia-claudia/poezie/205815/si-am-poruncitComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
mi`a placut termenul de \"moarte\", combinat cu starea de suferinta, desi de multe ori murim putin cate putin, ajungand intr`un final sa plecam cu totul. si totusi...doar cei care isi cunosc propriul infern se pot ridica si pot straluci.