În umbre de soare, aripi.
În coji de raze, umbre.
Într-un colț, o pajiște.
Se afundă iarba sub greutatea trupului.
Se agită firișoare verzi în muzica vântului.
O imagine - un vis - o
Vouă vă las urme de pași. Dar nu-mi urmați drumul, e plin de scrum și murdărie. Vă las visele, să vi le împărțiți. Sunt multe neîmplinite. Poate voi veți ști să vă doriți...dacă într-adevar există o
Acum nu mai vreau timp, nu mai vreau secunde. Vreau doar eu. Atât. Și noaptea. Nu mai vreau glasuri, prezențe...oricum iluzorii. Tu în orice caz nu ești aici, te-ai pierdut de la început. Erai
Sa ramai, sa te astept, intr`un rau care se varsa undeva unde nu pot vedea. Doar de pe un mal ascuns vreau sa aud. Imi inchid incet ochii, sa nu sperii lacrimile. Sa ma lasi sa te astept, sa nu ma
A fost un vis incheiat
Inainte de a deschide ochii.
Si odata cu prima clipire,
Mi-am putut simti buzele sarate,
Sculptate din ploaie,
Atinse de un ranjet de lumina.
Maini amortite
Impletind un destin necopt,
Dar stors de timp
Ma rasucesc intr-un sicriu alb,
Impodobit cu flori uscate,
Peste care o ploaie dulce spera sa guste
Amarul...
Si eu, decorata cu cristale
pierduta intr-un fum vechi
ce inca mai pluteste,
te privesc...
sau macar incerc,
sa deslusesc priviri
prin ochi inchisi,
pumni stransi,
buze aprinse de lacrimi.
ma ustura timpul,
ma scurge
Deschide-ți aripile, înger cu suflet de cristal
Și cuprinde-mi coroana
Sub veșnica ta rugăciune.
Apleacă-ți ochii tăi de apă
Asupra sufletului meu
Incapabil sa înțeleagă sau să se
in jur ceața arata ca un suflet ratacit,
ma vedeam in fiecare bucatica de fum obscur,
simteam cioburi de inimi frante patrunzandu-mi plamanii.
imi aleg o piatra de pe trotuar si o asez langa un
printre umbre de fum
vad o pata de amintire,
printre valuri de lacrimi
vad urme de sange...
trecutul m-a dezbracat de forme,
mi-a furat sufletul, si mi-a lasat
deschise ranile.
fugind in
Trezindu-ma din nou la aceeasi realitate, las sacrul sa patrunda in profan. Si ma inchin in fata aceluiasi timp, vechi de mult, dar nou incepand din secunda urmatoare. Si ma trezesc intr-un bucium de
se aud urlete... si totusi e liniste, si totusi pasesc cu frica pe o poarta inchisa. si vad dincolo de gratii, o curte parasita. iese fum... iese din pamant si se ridica deasupra frunzelor. imi ridic
Ce ciudat cum se întorc și se răsucesc toate în viața asta,
Sunt jocuri inspirate din mintea noastra.
Suntem legați de tot ceea ce ne înconjoară
Și cu fiecare minut rupem cu dinții
Hai să ne jucăm,
Doi fluturi albi, veșnic vii,
Naivi, știm doar un lucru,
Să ne iubim, să zburăm
Unul în jurul altuia.
Noaptea, să adormim sub frunzele
Unui copac din care cresc trandafiri.
E
Închisă la rădăcina unui copac bătrân
Suflu în iarba ce ia foc
Sub lacrimile mele de sânge.
Și mă încălzesc, uitată aici de frunze,
Sperând la un nou apus, la liniște.
Sculptez cu privirea în
Șterge-mi și acest ultim pas,
Pe care l-am facut în felul meu.
Þi-l dăruiesc tot ție,
Este răspunsul la orice întrebare,
Dar ți-ai învățat răspunsurile,
Ocolești concluziile,
Și definești viața
Nu am spus că știu tot,
Am realizat doar că
Ce mi se întâmplă,
Te lovește și pe tine.
Încearcă să înfigi cuțitul
Și cerul te va împușca.
Eu voi muri, dar tu vei continua
Să mergi cu rana
Gândindu-mă că tot aici va sta și viitorul,
Vreau să nasc în această clipă un tablou al imortalității
Ce va conduce faptele spre împlinire.
Atunci când raza va cădea pe timp
Și va topi iubirea
Să te simt tremurând sub mâna mea prea rece
Să-ți mai văd chipul zâmbind sub privirea mea caldă
Să-ți simt emoția care mă cuprinde neîncetat.
Să-ți pot spune \"te iubesc\"
Ca și cum ar fi
O masă prăfuită de bețivi
Cu suflete sparte de fum stins.
Jar din scrumiere sparte de durere
Adulmecă lacrimi de suspine.
Glasuri formează dorințe,
Șoaptă stinsă de fum îmi spune:
„Bea din
Lasă-mă să te-nec
Cu o ultimă lacrimă
Ce va curge din ochii
Înroșiți de sânge pal...
Îneacă-te într-o mare
A picăturii, căci eu curând mă voi duce
Spre un alt pahar de durere
Ce mă va otrăvii
Te simt printre miile de fire de vânt
Cum mă mângâi prin păr și tresar
Sub o șoaptă... șșșttt... ești aici
Și mângâi copacii cu a ta voce.
Nu ești un trup,
Ești doar un suflet ce poate pleca
Dacă ai ajuns din persoană obsesie,
Vei trăi continuu în minciună,
Nu vei vedea adevărul ce zace
Putrezind în spatele amintirilor.
Calm de atmosferă
Îți șterge chipul ars de timp
Și când vei
Eu și tu în aceeași veche stație
Pe care am construit-o cu mâini de ceară
Ce încet s-au topit una în alta
Eu și tu... un noi indistructibil
Ce pornea spre fericire...
Și un singur tren al