Diana Rizoiu

În umbre de soare, aripi. În coji de raze, umbre. Într-un colț, o pajiște. Se afundă iarba sub greutatea trupului. Se agită firișoare verzi în muzica vântului. O imagine - un vis - o

Vouă vă las urme de pași. Dar nu-mi urmați drumul, e plin de scrum și murdărie. Vă las visele, să vi le împărțiți. Sunt multe neîmplinite. Poate voi veți ști să vă doriți...dacă într-adevar există o

Acum nu mai vreau timp, nu mai vreau secunde. Vreau doar eu. Atât. Și noaptea. Nu mai vreau glasuri, prezențe...oricum iluzorii. Tu în orice caz nu ești aici, te-ai pierdut de la început. Erai

Sa ramai, sa te astept, intr`un rau care se varsa undeva unde nu pot vedea. Doar de pe un mal ascuns vreau sa aud. Imi inchid incet ochii, sa nu sperii lacrimile. Sa ma lasi sa te astept, sa nu ma

A fost un vis incheiat Inainte de a deschide ochii. Si odata cu prima clipire, Mi-am putut simti buzele sarate, Sculptate din ploaie, Atinse de un ranjet de lumina. Maini amortite

Impletind un destin necopt, Dar stors de timp Ma rasucesc intr-un sicriu alb, Impodobit cu flori uscate, Peste care o ploaie dulce spera sa guste Amarul... Si eu, decorata cu cristale

Deschide-ți aripile, înger cu suflet de cristal Și cuprinde-mi coroana Sub veșnica ta rugăciune. Apleacă-ți ochii tăi de apă Asupra sufletului meu Incapabil sa înțeleagă sau să se

in jur ceața arata ca un suflet ratacit, ma vedeam in fiecare bucatica de fum obscur, simteam cioburi de inimi frante patrunzandu-mi plamanii. imi aleg o piatra de pe trotuar si o asez langa un

printre umbre de fum vad o pata de amintire, printre valuri de lacrimi vad urme de sange... trecutul m-a dezbracat de forme, mi-a furat sufletul, si mi-a lasat deschise ranile. fugind in

Trezindu-ma din nou la aceeasi realitate, las sacrul sa patrunda in profan. Si ma inchin in fata aceluiasi timp, vechi de mult, dar nou incepand din secunda urmatoare. Si ma trezesc intr-un bucium de

se aud urlete... si totusi e liniste, si totusi pasesc cu frica pe o poarta inchisa. si vad dincolo de gratii, o curte parasita. iese fum... iese din pamant si se ridica deasupra frunzelor. imi ridic

Ce ciudat cum se întorc și se răsucesc toate în viața asta, Sunt jocuri inspirate din mintea noastra. Suntem legați de tot ceea ce ne înconjoară Și cu fiecare minut rupem cu dinții

Hai să ne jucăm, Doi fluturi albi, veșnic vii, Naivi, știm doar un lucru, Să ne iubim, să zburăm Unul în jurul altuia. Noaptea, să adormim sub frunzele Unui copac din care cresc trandafiri. E

Închisă la rădăcina unui copac bătrân Suflu în iarba ce ia foc Sub lacrimile mele de sânge. Și mă încălzesc, uitată aici de frunze, Sperând la un nou apus, la liniște. Sculptez cu privirea în

Șterge-mi și acest ultim pas, Pe care l-am facut în felul meu. Þi-l dăruiesc tot ție, Este răspunsul la orice întrebare, Dar ți-ai învățat răspunsurile, Ocolești concluziile, Și definești viața

Nu am spus că știu tot, Am realizat doar că Ce mi se întâmplă, Te lovește și pe tine. Încearcă să înfigi cuțitul Și cerul te va împușca. Eu voi muri, dar tu vei continua Să mergi cu rana

Gândindu-mă că tot aici va sta și viitorul, Vreau să nasc în această clipă un tablou al imortalității Ce va conduce faptele spre împlinire. Atunci când raza va cădea pe timp Și va topi iubirea

Să te simt tremurând sub mâna mea prea rece Să-ți mai văd chipul zâmbind sub privirea mea caldă Să-ți simt emoția care mă cuprinde neîncetat. Să-ți pot spune \"te iubesc\" Ca și cum ar fi

O masă prăfuită de bețivi Cu suflete sparte de fum stins. Jar din scrumiere sparte de durere Adulmecă lacrimi de suspine. Glasuri formează dorințe, Șoaptă stinsă de fum îmi spune: „Bea din

Lasă-mă să te-nec Cu o ultimă lacrimă Ce va curge din ochii Înroșiți de sânge pal... Îneacă-te într-o mare A picăturii, căci eu curând mă voi duce Spre un alt pahar de durere Ce mă va otrăvii

Te simt printre miile de fire de vânt Cum mă mângâi prin păr și tresar Sub o șoaptă... șșșttt... ești aici Și mângâi copacii cu a ta voce. Nu ești un trup, Ești doar un suflet ce poate pleca

Dacă ai ajuns din persoană obsesie, Vei trăi continuu în minciună, Nu vei vedea adevărul ce zace Putrezind în spatele amintirilor. Calm de atmosferă Îți șterge chipul ars de timp Și când vei

Eu și tu în aceeași veche stație Pe care am construit-o cu mâini de ceară Ce încet s-au topit una în alta Eu și tu... un noi indistructibil Ce pornea spre fericire... Și un singur tren al