Mort
În umbre de soare, aripi. În coji de raze, umbre. Într-un colț, o pajiște. Se afundă iarba sub greutatea trupului. Se agită firișoare verzi în muzica vântului. O imagine - un vis - o
Dimineata sarata
A fost un vis incheiat Inainte de a deschide ochii. Si odata cu prima clipire, Mi-am putut simti buzele sarate, Sculptate din ploaie, Atinse de un ranjet de lumina. Maini amortite
Cuburi rotitoare
Impletind un destin necopt, Dar stors de timp Ma rasucesc intr-un sicriu alb, Impodobit cu flori uscate, Peste care o ploaie dulce spera sa guste Amarul... Si eu, decorata cu cristale
Doar durerea alearga drumul meu si-al tau
pierduta intr-un fum vechi ce inca mai pluteste, te privesc... sau macar incerc, sa deslusesc priviri prin ochi inchisi, pumni stransi, buze aprinse de lacrimi. ma ustura timpul, ma scurge
Lumineaza-mi aripile!
Deschide-ți aripile, înger cu suflet de cristal Și cuprinde-mi coroana Sub veșnica ta rugăciune. Apleacă-ți ochii tăi de apă Asupra sufletului meu Incapabil sa înțeleagă sau să se
Pas prin ganduri golite
in jur ceața arata ca un suflet ratacit, ma vedeam in fiecare bucatica de fum obscur, simteam cioburi de inimi frante patrunzandu-mi plamanii. imi aleg o piatra de pe trotuar si o asez langa un
Ceata intr-o punga de plastic
printre umbre de fum vad o pata de amintire, printre valuri de lacrimi vad urme de sange... trecutul m-a dezbracat de forme, mi-a furat sufletul, si mi-a lasat deschise ranile. fugind in
Scrum de fluture
Hai să ne jucăm, Doi fluturi albi, veșnic vii, Naivi, știm doar un lucru, Să ne iubim, să zburăm Unul în jurul altuia. Noaptea, să adormim sub frunzele Unui copac din care cresc trandafiri. E
Dor de noapte
Închisă la rădăcina unui copac bătrân Suflu în iarba ce ia foc Sub lacrimile mele de sânge. Și mă încălzesc, uitată aici de frunze, Sperând la un nou apus, la liniște. Sculptez cu privirea în
Doar adevarul tau
Șterge-mi și acest ultim pas, Pe care l-am facut în felul meu. Þi-l dăruiesc tot ție, Este răspunsul la orice întrebare, Dar ți-ai învățat răspunsurile, Ocolești concluziile, Și definești viața
Moartea in oglinda
Nu am spus că știu tot, Am realizat doar că Ce mi se întâmplă, Te lovește și pe tine. Încearcă să înfigi cuțitul Și cerul te va împușca. Eu voi muri, dar tu vei continua Să mergi cu rana
Noi etern
Gândindu-mă că tot aici va sta și viitorul, Vreau să nasc în această clipă un tablou al imortalității Ce va conduce faptele spre împlinire. Atunci când raza va cădea pe timp Și va topi iubirea
Un \"Tu\" veșnic
Să te simt tremurând sub mâna mea prea rece Să-ți mai văd chipul zâmbind sub privirea mea caldă Să-ți simt emoția care mă cuprinde neîncetat. Să-ți pot spune \"te iubesc\" Ca și cum ar fi
Barul bețivilor, viața
O masă prăfuită de bețivi Cu suflete sparte de fum stins. Jar din scrumiere sparte de durere Adulmecă lacrimi de suspine. Glasuri formează dorințe, Șoaptă stinsă de fum îmi spune: „Bea din
O lacrimă a cascadei
Lasă-mă să te-nec Cu o ultimă lacrimă Ce va curge din ochii Înroșiți de sânge pal... Îneacă-te într-o mare A picăturii, căci eu curând mă voi duce Spre un alt pahar de durere Ce mă va otrăvii
Tu, peste tot
Te simt printre miile de fire de vânt Cum mă mângâi prin păr și tresar Sub o șoaptă... șșșttt... ești aici Și mângâi copacii cu a ta voce. Nu ești un trup, Ești doar un suflet ce poate pleca
Obsesie ce se șterge... GATA
Dacă ai ajuns din persoană obsesie, Vei trăi continuu în minciună, Nu vei vedea adevărul ce zace Putrezind în spatele amintirilor. Calm de atmosferă Îți șterge chipul ars de timp Și când vei
Pentru tine 2
Închide-te în fum, lasă-te prins în cenușă Prinde ceața din jur și transform-o în iubire Las-o atunci să te cuprindă în vraja din țigară. Căldură... muzică... lasă-te atins de
Sfârșitul infinitului
De-a lungul mării pustii Rătăcești pași pierduți în nisip... Picătura unui val prea dornic de a epata Stropește emoții pierdute de vânt. Te încălzește raza și mori aici pe mare, Unde un pescăruș
Fals de sincer
Degeaba știi că iubești tot ce te poate ucide, Sfărâmat de gânduri nebune ce te sufocă Și strângi apăsat un suflet dependent de aer. Știi cum e să zbori deasupra zâmbetelor? Nu poți sparge pânza
Cadou de moarte
Azi ai murit Înghițind aerul ce-l hrăneai cu \"te iubesc\". Azi ai ucis un ultim oftat Și ai dăruit clipei moarte... Cu fundița neagră împletită De mâini ce țineau iubire, Îi dăruiești
Pentru tine
Am uitat să plâng o soartă tristă Ce se înfunda încet în gheața unei mări sărate, Arde același foc pe care îl hrănești doar tu Și vreau doar putere să simt căldura. Ajung ușor să mă înec în
Val de frunze
Valuri de durere sfârșesc lacuri De lacrimi suspinate de un suflet Înotând în grația valurilor... Porți prin norii negri îmi deschid ochii minții. Pietre se mișcă, formându-și portativul, Grave
Demență de gânduri
Parc de frunze înflorite cu muguri de zâmbete Să-ți lucească pe figura veselă și optimistă. Calde surâsuri de fulgi să se rotească în jurul tău. Galop de lacrimi turcoaz plângând să șteargă
