filozofeala, lacrimi si cuvinte de doi bani

Trezindu-ma din nou la aceeasi realitate, las sacrul sa patrunda in profan. Si ma inchin in fata aceluiasi timp, vechi de mult, dar nou incepand din secunda urmatoare. Si ma trezesc intr-un bucium de urlete, care imi fac mainile si mintea sa tremure. Inchisa in trecut, nu pot sa ma eliberez, pot doar sa vreau si sa ma las dusa de dorinta. Nu pot iubi... am iubit de doua ori... odata o obsesie, o imagine, ceva ireal, ceva in care transpusesem idealul meu... si a doua oara am iubit cu adevarat si mi-e frica sa afirm ca inca mai iubesc. Nu am motiv sa afirm asta, insa ma lasa purtata de legea \"fizica\": \"sentimentele nu au putere sa se departeze, nu trebuie intelese si nu avem puterea sa le dam la o parte\"... si poate peste ani voi iubi acelasi om, va fi soarta, va fi iubirea, va fi inima mea, nu stiu... ma linistesc cu gandul ca am reusit ceva cu mintea, ca am reusit eu, luptand, sa nu ma sufar. Si asta e cu adevarat ceva, dar cand vad ca asupra inimii mele nu pot avea putere, ma frustrez, nu ma doare, dar sunt dezamagita ca nu pot controla totul in mine. Si as vrea la un moment dat sa inchei tot, sa o iau de la un nou capat la care sa nu mai fie nimic din trecut. Sa am puterea sa indepartez tot din trecut si din prezent, sa incep un nou timp, sa iau urmatoarea secunda si sa o strang puternic in brate. Sa am puterea sa nu regret nimic din ce am renuntat... sa incep cu mine. Ma va durea la inceput, dar vreau sa fiu EU! Sa vad cine sunt... sa plec pe un camp, care sa fie al meu. Eu si campul... campul si cu mine. Atat... sa pot cladi acolo tot ce vreau eu, si sa pot iesi din acea cochilie cand ma voi simti pregatita. Si desi pretind a fi acea persoana deschisa la minte, sunt si eu inchisa de acel \"pot orice\", sunt inchisa de acele reguli care ma fac sa inteleg atat de multe. O persoana nelimitata devine o lume haotica, din care cei din jur nu pot intelege multe... de unde rezulta ca va deveni o persoana singura, frustrata, depresiva. Am dorinta de a face rau... si incerc sa-mi dau seama de unde provine... in final... cine suntem? de ce suntem?