Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

orice mare în mic devine asemănare

elia-clodia

1 min lectură·
Mediu
.
când ne lipim urechea de lume
sfera cu discuri a foc sclipind pe margini
cu imagini plutitoare între ape și pământ
auzim cântul duhurilor eu tu
acolo ne frământă viața ne respiră
aici ne lipim frunțile astrale
tăcerile se adună preaplin de visare
uneori te pierzi în ele cu totul
nu mai disting viitorul iubirii de iubire
mereu e infinit
orice îmbrățișare continuă în timp ce începe o alta
orice cunoaștere continuă în timp ce începe o alta
infinit doi în unul
de ajuns chiar o singură unire neîntâmplătoare
013.435
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
90
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Iakab Cornelia Claudia. “orice mare în mic devine asemănare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iakab-cornelia-claudia/poezie/13925496/orice-mare-in-mic-devine-asemanare

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alexandru-ghetieAGAlexandru Gheție
uneori am senzatia ca e atat de multa iubire in elia-clodia incat nu pare un eu firesc. apoi ma gandesc ca e tot ce are e(li)a. iubirea e acolo unde \"tăcerile se adună preaplin de visare\" si \"te pierzi în ele cu totul\". iubirea e pe departe dincolo de viata, adevar, liniste. pentru elia este o esenta, un \"infinit\", o \"imbratisare\" continua. in elia respira mereu doua trupuri.
0