Poezie
cu spatele la suflet
1 min lectură·
Mediu
te pierzi cu firea
nimeni nu te bagă-n seamă
vorbele tale sunt în altă limbă
una care sună ca un ceas deșteptător
la trei dimineața
se-ntorc toți pe partea cealaltă
ne deranjezi
ce mă fac cu tine suflete
ai deschis cerurile prea devreme
și în pragul lor stai negru de supărare
îmi iau acuarelele și îți desenez un zâmbet
larg, galben, straniu pe fundal
așteptărilor tale le pun doi ochi triști
îți arăt în fereastră: privește-te
oftezi și pentru prima oară
înțeleg ce spui șoptit
e o întrebare:
vrei să mai stau sau plec?
073792
0
un alint
dimineața devreme, când visele respiră căutând ferestre
sufletul se întinde pe așternuturi moi
este uneori trezirea o mirare, \"iată exist\" - îți trage de pleope sufletul - ce jug îmi dai astăzi de tras, în ce culori îmi îmbraci tristețea?!
O!Tu nu înțelegi că tristețea mea este plinătate, este teamă și căutare!
oftezi și pentru prima oară
înțeleg ce spui șoptit
e o întrebare:
vrei să mai stau sau plec?
- unde să te duci cu noaptea în cap?!
Stai, uite așează-te cu nasul lipit de geam, odată cu soarele urcă precum un abur subțire și iubirea...!
Scuze că mi-am permis să mă \"joc\", îmi place tare \"joaca\", un copilul din mine așa este!
Venus nu cumva aia fără mâini?!
(dacă vrei să știi de ce nu are mâini caută la \"ludmila...\"din textele mele vechi)
cu admirație și scuze pentru \"lejeritate\"!
las un buchet de trandafiri galbeni
VDG