va rog sa stergeti acest cont

Îmi întind mîinile pămîntii Spre capacul de beton invăluit cu muguri Și simt printre lacrimi gustul betonului armat Aici m-au aruncat brațele murdare de pămînt Îmi aduc aminte că stăteam printre

m-am uitat la ei prin forma apei ochii tăi mă ard smulg iarba din pământul rece mă murdaresc de verde tomnatic mă doare privirea ta ascunsă fluturii mă învelesc făcând morminte pentru ochii

Este el, bondarul mov Sfios dar și curajos Se bate cu viespile din aripi Și-a făcut din alge pernă Iar hăinuța a cules-o din verdele ierbii Noaptea adorm petalele lumii Iar în ochii lui

El este pinguinul nebunatic Cu un fular rosu pestrit la gat Vesel dar si trist uneori Alearga prin zapada cu aripioarele deschise Eu sunt el, iar el este eu Imi e greu sa traiesc cu el Imi

La malul mării mă întind Mă întind pe vise Mă învelesc cu amintiri Și cuprind cu brațele valurile Iar ele iși fac cuib în jurul meu Simt că sunt un sclav al mării Un sclav tăcut cu ochii

Într-o privire a magnificului Mă uit la ele fără ochi Ele îmi dau bani morți Eu le dau priviri aprinse Le pun în cupe vin ucigător Iar buzele naive mor Cu un trandafir roșu Mă așez pe

Îmi simt mâinile legate de sfori care dor Mă zbat, le scutur și nu scap Îmi curg picături de sange prin piele Ma dor sforile chiar și când nu le mai simt În subconștient Este el, cel fără chip

Alerg pe plajă și pivesc infinitul mării Simt nisipul cald și moale, sub tălpile goale Mă înțep într-o scoică albă, rotundă și mare Încep să curgă picături de durere roșii Dar apa mării vine și

Ne naștem din dragoste Creștem cu îngrijire Ne îndrăgostim fără gîndire Înmulțim specia umană din amor Înbătrînim încet fără suspin Murim fără sens Iar cu palmele ce odinioară Am atins

Sunt eu, stăpînul canalului Și merg agale pe strada pustie Este noapte și vînt Mă dor oasele de la praf Mă ustură ochii alungiți spre felinar Am uitat de casă și de viață Am fost cîndva

Cavoul îl simt trist Fără tine nu are gust Și îmi e greu Îmi e dor de privirea ta în soare Vreau să simt din nou Ce a fost înainte Cînd eram amîndoi Stăteam întinși pe iarbă Priveam

În lumina lunii La marginea lumii Călăuzit de stele Alerg spre tine Cu aripi de vant Și adorm pe vise Îmbrățisat de gînduri Umbra ta o văd aproape Te sărut Și te simt departe Iar

Uneori călcând imperiul Mă simt murdar și fără vise Merg agale fără destinație Și poate o să visez pământul Alerg spre lumina din adâncuri Ca și cand aș profana o lume Fără știre Aluncec

Un vânt de vară adie lin Printre soare și nori Mă înconjoară ca o flacără aprinsă Și mă întind să zbor pe o câmpie cu flori Adorm pe o campie cu iarbă nesfarșită Privesc stele din cer cum

In fiecare zi privesc o conspirație Fiecare femeie are poșeta cu melci de diamant Fără sens, doar o conformație Îmi aduc aminte de cand eram mic si aveam coarne roz Privesc poșeta si vad un

O viata daca as mai avea As aluneca printre oameni Privind cum trotuarul de asflat se dilata spre cer Mii de petale rosii cad din cer fara sens Le ating si ma cuprind ca un vant de flori Si

Ma urc pe un munte Imi fac pantofi din lemn ciobit Ma tin de stancile aburinde Si simt ceva in mine, care tipa fara voce Un univers de fum apare si dispare Precum un cer fara soare

Imi arunc privirea spre cer Si vad aripi, aripi de plumb Ii privesc ochii si ii simt reci si nemuritori Este un inger captiv intre intuneric si lumina Este cel care viseaza spre alte lumi Un

Plang cu lacrimi de sange Si acuma bantui ca un hoinar fara nume La marginea umanitatii perene Imi reneg parintii care s-au nascut din sablon Ceea ce ma chinuie Noaptea cand luna plina a

Este noapte si adorm sub privirea nefiintei Parasesc o lume, o lumina diafana piere O simt disparand printre pleoapele grele Ma afund in intuneric si uit Lasand totul in urma, fara forma, fara