Poezie
Păpușarul orb
1 min lectură·
Mediu
Îmi simt mâinile legate de sfori care dor
Mă zbat, le scutur și nu scap
Îmi curg picături de sange prin piele
Ma dor sforile chiar și când nu le mai simt
În subconștient
Este el, cel fără chip și nume
Păpușarul orb mă conduce fără voie
Încerc să fug dar mă trage înapoi
Am vorbit cu arhitecții și mi-au spus că el nu există
Dar il simt cum privește prin mine
Ca și când nu aș exista
El vede doar sforile, la fel ca și mine
Întotdeauna il simt aproape și departe
Îl simt lângă mine și în mine
Îl aud cum îmi soptește fără voce
Îl privesc și are ochi fără iris, negri fără expresie
Incerc să scap din sablon și mă simt gol
Incerc să mă dezleg de sfori dar nu pot
Ceilalti mă privesc ca pe un nebun
Încerc să zbor dar nu am aripi
Mă arunc în gol și mă strivesc de pietre maronii
Îmi inalt mâinile spre cer
Și simt sforile din nou cum ma ridică
013.059
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 172
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
va rog sa stergeti acest cont. “Păpușarul orb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/va-rog-sa-stergeti-acest-cont-0018611/poezie/184639/papusarul-orbComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Cum ai face dacă ai vrea ca această poezie
să fie 1. mai scurtă 2. mai concisă 3. mai agresivă?!
Ai șterge cuvintele care nu te impresionează,
ai presupune că înțeleg ce vrei să zici,
ai păstra cuvintele tari, cele care dau imagine,
expresiile care curg.
Ai face așa?!
Eu zic că merită să încerci.
Gândește-te că ești zgârcit
și că nu vrei să îmi spui tot.
Cum ar arăta atunci această idee, Dan?!
E doar o curiozitate.
Căreia îi poți răspunde sau nu.
li