lucian sturzu

tinere mă umpli cu imagini înfășurate-n tăcere tălpile umerii gleznele mă năvălesc mă clatină mă surpă mă dezbracă de fericire mama ei de visare I will go down să mă învețe

fără culoare spiritul dă târcoale construind umbre

iată-te acum supusă și tulburată până și visul tăcu

speriat de amurgul zilei las sunetele peste coardele rupte înăbuș pornirile din mine silabisesc la întâmplare numele tău niciodată nu găsesc cuvinte potrivite în umbra inimii reci norii

vrejind fasolea tot la genunchiul broaștei se-mpleticește

danele mele ele, marii, victorii, luminii slujesc

danele mele azi, porturi la porțile săruturilor

Mă Iulică, Hai mă\'ntr\'o zâ la Borșa să\'ț arăt io Maramurășu istoric. Să vezi șâ tu mă că Maramurășu nu\'nsamnă kk\'turi d\'astea de le zâci tu aici. Tu crezi că ăștia râd de câcăul sau de

Și eu trăiesc aici iubirile amurg Zvâcnet de inimi otgoane subjugand balcoane Ceasuri ne-ntoarse saxuri ațipite Amfore lacrimi blazoane răvășite Prinți Cavaleri de Ordine și Orhideie

Și din păcate Omul În vremuri de restriște Se răstignește doar pe sine \"Nadir latent\" Destin rațional Stă mărturie masturbarea ca păcat Călcatu-n străchini Mersul strâmb Gândirea

și eu ... care voiam doar să știu cum vine devine cântul de leagăn zvâcnire simțire zbateri de geană acum înțeleg de unde cum vine devine iubirea iubire ca legănare de

E noaptea magiei E noaptea cand gânduri răzlețe dorințe ascunse frivole te-mbie-n neanturi febrile ca sprinten voios visător să plutești peste ceruri și lumi Este ispita aruncării în valuri

Imi plâng pe suflet linii frânte Și-n fiecare unghi Mă regăsesc Zvâcnind spre arcul ce ar fi-nobilat o vârstă Atât de singur sunt Și-mbătrânit de atâtea reântoarceri Jos pe peron Plânge o

Iubito Mijește răcoare in univers Așa ca o adiere de șoapte Așa ca o adiere de vis Vii tu sau vin eu mai aproape ?

Sa cazi la unison Qui prodest Ce spirit te-ar mai observa O lacrimă dezlănțuită sfârșește-n avalanșe Căderi ce reânvie Căderea cea Dintâi Sublimul în suplicii sare coarda Se

Doamne Doar toamna și ploaia și vântul Nu mai sunt și nu vin Mă duc Doamne Mă duc să nu plâng Blestemul s-a spart Mai sunt doar bătrân Pe-o viața călită-n zadar Pe tămâie și scrum Toți

Prietene, Sub lespezi Amintirile poartă povara clipelor neîmplinite, Furtuni mocnind în fum de inerție Mergi mai departe