Poezie
Un gând cu bețișoare parfumate
1 min lectură·
Mediu
Imi plâng pe suflet linii frânte
Și-n fiecare unghi
Mă regăsesc
Zvâcnind spre arcul ce ar fi-nobilat o vârstă
Atât de singur sunt
Și-mbătrânit de atâtea reântoarceri
Jos pe peron
Plânge o valiza spălăcită
Din magazii răspund viori zdrelite
Plâng in amurguri
Sufletele răzvrătite-n dimineți cărunte
Pe deal in țintirime
Groparii beți amanetează glorii
Ursitele agonizează sub blestem
Mi-e frig și mă cutremur
O suflete plăpând
Breloc înveșmântat în amintiri
Mă ghemuiesc sub mângâierea ce-mi deschide
O poartă
O ușă
Sau un vis
Ești cheia gândului de taina
Un gând cu bețișoare parfumate
Din casa pentru totdeauna
În care nu mă simt străin
013526
0
nu mi-a placut:
-ultimul vres
-comparatia sufletului cu un breloc.
imi place aerul de traditie pe care l-ai dat.
medeea