dorule, dorule ...

de lucian sturzu [euristics ]

2006-07-06 | |


Și eu ...

Care voiam doar să știu
Cum vine devine
Cântul de leagăn
Zvâcnire simțire zbateri de geană

Acum înțeleg
De unde cum vine devine
Iubirea iubire!

Comentariile o sa le faca altcineva! eu am lasat dor semnul! un gand de primavara!

Multumesc Doru si pentru trecere dar mai ales pentru aplecarea ta.
Pacat ca la rubrica \"Tip text\" nu exista si optiunea \"Exercitiu de admiratie\"
Eu asta fac cand trec pe aici,admir, eu nu scriu, nu ma pricep la asta, munca mea e alta, eu ma infrupt aici din ce scrieti voi, respir si eu cu voi, dragii si dragele mele. Si uneori imi mai si ies din mine si strig, strig cu vorbele,
cuvintele, gandurile si inimile voastre, strig cu plangerile si cu iubirile voastre. Eu nu sunt eu aici, aici voi sunteti. Si eu va multumesc ca ma tolerati.

... trebuie sa recunosc, m-ati pus pe ganduri, dar nu dintre cele pustiitoare, nu dintre cele triste, am ramas surprins cat de bine ati reusit din trupul unei poezii sa nasteti un strigat. Da, un strigat mut/zdrobitor! dar mai mult decat cele spuse cu umilinta ma tulbura gandul ca as putea sa locuiesc in sufletul altcuiva mult mai darnic decat mine. este teribil, inca nu sunt pregatit ori sincer inca nu m-am gandit la aceasta putinta! va multumesc! o zi buna.

remarcabila conciziune a lamentatiei,tradand singuratate si dorinte ascunse.dar,de uitat, tot o sa uiti, pentru ca va apare alt chip care sa te imbrace cu fericirea de a visa.

***
concis, limpede, frumos!

Alexandru, Petrut, erau acolo la Doru randurile astea
Eu doar le-am dezvelit. Zdruncina putin, dar uitarea
nu ne-o iarta nimanui. Multumesc.

lucian