peisaj

culoarea nu este un semn sau un accident in pictura. nu este doar o simpla relatie a Eu-lui cu obiectul, ci o relatie de la un Eu la un Tu, adica este expresiva prin aceea ca ea manifesta subiectul. nevoia de a vorbi pe care o incercam in fata unui peisaj care ne seduce este nevoia de a converti o expresie elocventa dar nedeslusita.
limbajul, insa, indiferent ca e culoare sau desen, este deopotriva, cuvant si gest, atat pentru cel care se exprima, cat si pentru cel care asculta sau priveste, cuvantul si gestul iluminandu-se reciproc in acordul sau in contrastul lor.

Linea

In zebra ta gasii sarutul lui Rodin si visul/somnul
lui Brancusi. Oricum sau orisice-ai fi spus, desprinsi
din trup ca suflet, Eu, Tu, Noi, Altii ne receptam
sau exprimam doar/prin dubla indoiala/rezonanta.
Ne mai rostogolim o data. In sens/semn de puritate
de linie, culoare, ton, scancet, cerc, zabrele...
Sarut mainile, Dana.

lucian

Lucian,
ai reusit in putine cuvinte, prin simpliatea expunerii, un poem frumos. felicitari!

cu prietenie,