Et In Arcadia Ego

Și din păcate Omul În vremuri de restriște Se răstignește doar pe sine \"Nadir latent\" Destin rațional Stă mărturie masturbarea ca păcat Călcatu-n străchini Mersul strâmb Gândirea somnambulă Infantilismul sexosocial Stau ridurile noastre mărturie Stă rațiunea noastră legămant Sunt un semnal Că trupu-i ne-mplinit ca suflet La poarta trecerii La poarta dintre praguri Berbecul-miel răstălmacește vremea-n sacrificii Și-un taur fioros revarsă flăcări Blândețe și candoare Ca vițel \"Groparii beți amanetează glorii\" Și omul Omul Desprins din letargia lui ca vis Se-adună Se răsfrange Se-ncovoaie Dă freamăt alintării Lumină lină alinării Dă rouă arșiței pe buze ne-ncepute Ademenește avântul codanelor sprințare Supune răscolește pornirile barbare Dă liber cugetării La ce bun trecerea să n-o-mplinești ca suflet Ca spirit duh sau cum ai vrea să-i spui Si trece Trece dincolo In lumea cânturilor diafane De dincolo de stancă De dincolo de nori De dincolo de vremi De dincolo de inceputuri Ce-ai tu cu lumea tenebroasă Ce-ai tu cu surghiuniții soartei Ce-ai tu cu sinuciderea ca faptă Ce-ai tu cu rațiunea de-a fi sau de-a nu fi Ce-ai tu cu începutul cu sfârșitul Si iarăși ca iubire descinde iar firescul Si iarăși ca iubire se rotunjește clipa Si iarăși ca iubire se arcuiește bolta Si iarăși ca iubire se intețeste vremea Si iarăși ca iubire renaștem din abis Si iarăși iar si iarăși Ce vis plăpând și molcom Și ce destin molatec Azur de peste lumi si vremi Azur de peste necuprinsuri Azur de peste neam si neamuri Azur de peste noi