Ecouri

Și eu trăiesc aici iubirile amurg Zvâcnet de inimi otgoane subjugand balcoane Ceasuri ne-ntoarse saxuri ațipite Amfore lacrimi blazoane răvășite Prinți Cavaleri de Ordine și Orhideie Roșii Ancore ochi ai unui timp bolnav Desprins din trup ca suflet Cu valuri peste valuri călcând nețărmurirea Cresc iar păduchi de mare in cozonacii de Rusalii Pictați cu mac și struguri stafidiți Aici in palmă sub balconul tău Eu nu sunt rege sclav Sunt Micul Prinț Iți ciugulesc cuvintele firimituri Să nu ți se întoarcă ca păcat în asfințituri Sunt Micul Prinț Hălăduiesc prin șapte ceruri Ca din al șaptelea însângerat La tine să cobor un fâlfâit de aripi La trecerea-ntre secole ca păsări Dac-am ajuns aici de ce să cazi De ce să sari balcon peste balcon De ce sa superi gravitația ca geamăt Nu-i zborul lin o fantă o treaptă un surâs Un pipăit pe gât pe buze ochi arcade frunte Nu-i Micul Prinț iubirea-zvâcnet fâlfâit de aripi \"Ca zvâcnetul de păsări nevăzute\" Nu-i Micul Prinț iubirea-revărsare Plutire poarta unui vis ? \"Tu peste mine părul ți-ai despletit ușor\" Ca soare viață auroră Aici l-această poartă Spațiul devine timp Intr-un răstimp constant Brăzdat de amintiri De alte atitudini De alte-nfiorări Prin alte gravitații Aveam s-adorm cu tine-n gând Un rege sclav cum vrei să spui Aveam să mă trezesc cu tine-n suflet Ca Micul Prinț La curtea ta Prințesă