politica sadicului

unul pe ascuns ne cosea sfori de aripile moi ale sufletului ochiul de veghe îndurera timpul marionete confuze-n mișcări ne iertam unii pe alții dar parcă iubeam zborul tot mai greu parcă ne întrista pământul deși ne bucurau apele și cerul atunci elia a strigat îndurare nu știam cui nu-mi frânge de tot inima sadicule