daniel și elia-clodia
... în palmele sale trudite o pasăre moartă de spaimă și frig învie deasupra lumii o bătaie de inimă urmată de o alta și o alta mai puternică membrana visului e caldă precum un cuib iar
ICIakab Cornelia Claudiapolitica sadicului
unul pe ascuns ne cosea sfori de aripile moi ale sufletului ochiul de veghe îndurera timpul marionete confuze-n mișcări ne iertam unii pe alții dar parcă iubeam zborul tot mai greu parcă ne
ICIakab Cornelia Claudiamade in
maluri nisipoase ori înalte și împietrite lăsau culoarea să curgă gelatinoasă spre albii toate știam unde duc știam într-o zi furiile unor călători au sfărâmat cât au putut nici de sus nu mai
ICIakab Cornelia Claudiade unde venea oboseala
nu știu cum de aripa rătăcirii îmi creștea pe sub alta doar dintr-un umăr degeaba îi tăiai penele ziua noaptea creșteau la loc simpla respirație precum un curent mă ridica mă ducea
ICIakab Cornelia Claudiaalchimie
acolade între timpanele noastre ecuații matematice de noapte aprind focuri licurici de niciunde apar spre alintare chiar luna devine o floare de cactus ce însetată ridică nori din
ICIakab Cornelia Claudiacele de pe urmă haine
blândețea-mi sfâșie carnea până la os doare țâșnirea culorii și mi-e frică de timp el ar putea face același lucru pentru totdeauna cât aș plânge-n fața lui cât aș implora cuvântul a-mi ține
ICIakab Cornelia Claudiascrisoare unui prieten
aș putea fulgera sub tâmplele tale orice gând erotic îmi vine din prea multă plictiseală întotdeauna din prea multă plictiseală de cum greul nu mai doare nu mai cere sau aș putea să dorm continuu
ICIakab Cornelia Claudiainteriorul sânului
sunt rupte din ploi bucăți alese cu grijă un sistem întreg de rotițe le poartă prin transformările necesare alb cald spumos dulce hrănitor magic e hotărât deja timpul de muls de supt îngerii buni
ICIakab Cornelia Claudiadora emanuela din clasa geniilor
fugi poate mâine îți voi mușca din vene infecții masive prevăd pe incisivi am cuvinte întregi ori silabe vrăjite bum sparg tobele cu pumnii bum ușile sar din balamale geamurile se fac
ICIakab Cornelia Claudiaînainte de muncă
pasările visului coboară pe umeri adun câteva ierburi din suflet apa fierbe într-un gând ceaiul e gata se bea cu ochii pe ceas dincolo de limbile aurite se vede răspunsul răsăritul
ICIakab Cornelia Claudiao scoică muzicală deschisă
tu ai gust de trudă soare picurând în suferință cunoaștere mă feresc de aroma tăișului însă tot apare-n vis o picătură de sânge nechez praf de argint pe copite ai presărat note pe
ICIakab Cornelia Claudiasenatul din vârful muntelui
rostogolesc o roată de timp drumul își schimbă culorile agitația îmi vuiește-n urechi gândurile devin aparente mă grăbesc mă grăbesc am nevoie de puterea oului liniște calm ajung în vârful
ICIakab Cornelia Claudiascriu despre iubitul meu
aici după urechi s-au încurcat gândurile două grămăjoare de viermișori lungi subțiri fosforescenți tresari și cauți cu penseta dincolo de timpane mâna ta e iubirea mâna ta e plină de inele cu peceți
ICIakab Cornelia Claudiapoveste cu o femeie rea
A fost odată precum niciodată prea de necrezut că se poate o împărăție altfel decât celelalte. Nu avea nume, nu avea conducător, era organizată pe un pământ înconjurat de ape și ceruri ce nu te lăsau
ICIakab Cornelia Claudiatandrețe cu ochii la monitor
trebuie să fac o codiță perfectă la peștișor hai să vezi cum reușescu eu mamiii uite aha nu mă mișca că nu pot să mă concentrez am zis să punct nu te mai miști trebuie să fac peștele iar pe el
ICIakab Cornelia Claudiaredusă la copil
cineva își vibrează mult departe caninii la mine îmi închipui că mult și mult mai departe nu înțeleg motivul mă închid o lume simplă ce nu pare cursivă-n cuvinte visez dulceață din raze de
ICIakab Cornelia Claudia***
nu precum realitatea ci doar somn ceață groasă imobilizează razele soarelui vântul ca o ceară lichidă îmi astupă timpanul doar din când în când un fulger curentează pietrele râului se desprind
ICIakab Cornelia Claudiadaniel elia-clodia
păpușă de lut umplută cu jar pe un scrin din lemn de tei într-un pod al timpului clipește se prelinge singurătatea prin crăpături pic și pic și pic în podea dureri umede albastre ușa nu
ICIakab Cornelia Claudiaajutooor am surzit
caut muzica între poli corzi acordate pe o frecvență greu de prins trece prin soare și apoi mai departe spre sirius inima e urechea potrivită plutesc peste oceane și continente aș vrea să-mi
ICIakab Cornelia Claudiao așteptare lungă
dulce libertate ordinare cătușe prins la fundul vieții nu te am dar întotdeauna sper găsește-mă iubito puterea e a ta înfășoară-mă un miracol de la capăt iar adevărul îmi pișcă stelele
ICIakab Cornelia Claudiamângâieri și poezie
pe o bancă intins cu pletele rasfirate în poala eliei un copil ascultă poemul preferat ea îl mângâie abia simțit atât de ușoară îi e mâna florile învață cum se desface inima pământului în
ICIakab Cornelia ClaudiaFrați de cruce
De când ne-am născut, prieten cu mine te-am văzut prima oară într-un vis și mi-am dorit ca totul să fie real. Castelul din praf de cacao și stafide își aprindea ferestrele cu o rază de lună. Pe un
ICIakab Cornelia Claudiasoare
. ne gâdilă în tălpi cu raze e timpul visătorule umbrele colorate sub ninsori cu puf de rândunele în somnul primăverii explozii cu transe prelungim inimi legăminte dincolo de
ICIakab Cornelia Claudiaelia-clodia
. fermecate ulcioare șapte la număr pe masa de nisip din mijlocul deșertului negru trupul meu de foc răscolește setea tăcută și frigul din luceafăr sorb înghițitură cu
ICIakab Cornelia Claudia